This is the noise that keeps me awake
orice tren are două locomotive
când vor cu adevărat
toate aceste sentimente stranii
neprevăzute
am să mă joc puţin pe text
cu impresia vicioasă
că mă uit pe gaura cheii
fără bilet
încep să mă gândesc altfel
aliniate în minte mă uit bine la ele
jurnale
scrijelite
perioade
istoria cu poezia
viaţa cu filmul la mâna a doua
memoria cu obsesia erotică
greşeli de proiectare
tâmpenii
fără trecut
fără confuzii
nu avem nevoie de nimic
şi de nimeni
cu faţa spre direcţia de mers
pe obraz oblic
o pată străluceşte
rece

iunie 5, 2007 la 19:23
suna de parca am sti de fiecare data ce avem de facut. Incercam sa diversificam, sa uitam, sa ne uitam. Un singur lucru am retinut, directia e inainte. Cu drag, R
iunie 6, 2007 la 19:23
Oricat am vrea sa incercam sa uitam, sa ne uitam, nu putem rora
Suntem ceea ce suntem si atat
Putem doar sa incercam sa fim mai buni sau mai rai. Depinde de noi incotro
nando
iunie 6, 2007 la 19:23
directia e cea pe care ti-o stabilesti, poate fi si dupa ureche
)
rora rora ma bucur sa te vad aici
iunie 6, 2007 la 19:23
daca directia o alegi dupa ureche probabil si rezultatul tot dupa ureche va fi
na ca sa nu zici ca sunt impotriva
e posibil sa ajungi si unde trebuie