C O P Y R I G H T © A L I C E D R O G O R E A N U 2008
Această înregistrare a fost postată pe octombrie 11, 2008 la 19:23 şi este pusă în categoria alice, art, art photo, cinematic, crush, foto, fotografie, found art, galerie, gallery, jpg, life, photo, photogallery, photography, pulse, story, the sign, then and now, think about, this is the noise that keeps me awake, thru the lens . poţi urmări orice răspunsuri la acest material prin feed-ul lui RSS 2.0
You can leave a response, or trackback from your own site.
octombrie 14, 2008 la 19:23
ai dreptate, alice!..cred ca si in paradis inaltimile/sau absenta lor ne masoara!…felicitari! daca m-as gandi la culoarea lor as spune ca in ochii tai ele sunt galbene…nu mi-e foarte clar ce inseamna asta dar sunt sigura ca inseamna ceva…ca orice alt sens definit…
octombrie 14, 2008 la 19:23
si inca ceva…ce negru pe rosu! …sau, poate invers..nu mi-e clar!
octombrie 14, 2008 la 19:23
esti desteapta!…esti foarte desteapta, alice! de…mult…voiam sa-ti spun asta!…ce moarte!
octombrie 15, 2008 la 19:23
Blogul täu mi-a pläcut foarte mult. Fotografiile sint remarcabile. My favour este Tehatre des ombre. Dar mi-au pläcut foarte multe altele.
Tot inainte spre victorie, ca sä citez sloganuri apuse.
octombrie 15, 2008 la 19:23
@ioana
mi-e foarte greu să spun în vorbe despre o culoare
ştiu însă să mă opresc acolo unde se întâmplă să iasă cum văd
ce moarte?
@ cefebe
desigur numai înainte
oare e victorie acolo?
octombrie 16, 2008 la 19:23
tăcerea mea stă de vorbă cu tăcerea
ei
palmele umbrelor se freacă nervoase
frământă nasul inexistent
şi urechile duse într’o altă
poveste.
tăcerea mea se simte bine când
tăcerea ei mimează un orgasm.
(sau/si)
uneori
nici nu e cazul sa murim.
ajung zilele fara noi,
una langa alta,
ca doi obraji atingandu-se
in caldura ultimei imbratisari,
fara cuvinte,
umbre
ale gandurilor
nespuse
de teama sa nu calcam in picioare
amintirile de apoi.
octombrie 19, 2008 la 19:23
@C
mulţumesc
ambele versiuni vor intra în colecţia de poeme aferente acestei tentative de
stârnire
care e pe agonia deja
octombrie 19, 2008 la 19:23
“Theatres des ombres”… fain titlul, platonic chiar. Numai ca in pestera nu cred ca existau scaune
Am scris si eu ceva despre umbre, aici: http://lanternativa.info/?p=891
Iar daca vrei sa vezi ceva din fotografiile mele, te rog:
http://taake1977.wordpress.com
Multumesc!
octombrie 19, 2008 la 19:23
A, un mic P.S.: ai vazut filmul “Poetry in motion”?
octombrie 19, 2008 la 19:23
cel din ‘82?