C O P Y R I G H T © A L I C E D R O G O R E A N U 2009
Această înregistrare a fost postată pe martie 16, 2009 la 19:23 şi este pusă în categoria alice, arhivăreala, art, aşa cum a fost, black and white, cinematic, circle, city, foto, fotografie, galerie, imagini, krasavita, life, light, monochrome, my movie, photo gallery, photography, pulse, romania, sibiu, story, then and now, this is the noise that keeps me awake, thru the lens . poţi urmări orice răspunsuri la acest material prin feed-ul lui RSS 2.0
You can leave a response, or trackback from your own site.
martie 16, 2009 la 19:23
Eşti o adevărată revelaţie! Nu-mi revin din mirare. Presupun că eşti foarte tânără. Scrii surprinzător, uluitor, proaspăt şi crud. Mă mai uit…
Mă bucur că exişti… Aşa, pentru Poezie.
martie 17, 2009 la 19:23
nu gabriela
) nici foarte tânără – astea-s chestii extrem de relative, n’est ce pas?
nu sunt revelaţie
însă-s multe multe altele
mulţumesc pentru că ai trecut pe aici
martie 17, 2009 la 19:23
E-n regulă.
Pentru mine, eşti revelaţie.
martie 17, 2009 la 19:23
gabriela
s-a făcut, deci, batem palma, rămâne stabilit
îmi pare bine de cunoştinţă, alice drogoreanu mă numesc
martie 18, 2009 la 19:23
Asta e România! Dai putin coltul si asa arata curtile oamenilor. Urasc satele românesti. Sunt cele mai urâte, neingrijite. Tot taranul a pus beton pâna in usa sa fie domn. Nu are respect pentru natura, verdeata, animale… ninica. Nu stiu daca au invatat ceva oamenii astia atunci c6nd au iesit afara din tara. Poate mai avem o sansa…
martie 18, 2009 la 19:23
aş putea să spun fără să exagerez că da, în proporţie de 90% cam aşa e românia, aia pe care o bat cu pasul, cu trenul sau cu maşina
dar n-aş spune că n-au respect pentru natură, nu numai pentru natură, ci, n-au pentru sine, pentru ei şi măcar
pentru ceea ce le aparţine
casa asta însă nu-i de la ţară, e în plin oraş:D
martie 18, 2009 la 19:23