autosatisfacţii în doze mici

nu dorm
nu
mă întind la soare
aproape că uitasem cum e
senzaţia asta
mişcând sub piele

mai citeşte-mi
e nostim
împing fumul spre tine cu degete moi
îl sparg
în aerul fierbinte
cuvinte adulmecate încet
aproape
erotic
ajung
să construiască unelte potrivite
vârşe dălţi şi
o întreagă instalaţie
de capturat frica

eşti ca o patimă încuiată
o pauză
albă
aş putea să-ţi fac portretul
direct pe tine

atât pentru astăzi
în fond
de fiecare dată zornăi un zâmbet
când închizi cartea
şi
mă întreb
de ce e nevoie de atâtea lanţuri

am să
mai vin şi mâine

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s