Fără sonor înapoi

părea sinceră

părea înspăimântată
de planuri ce se-ntind se agaţă de tălpi
în perspective clisoase ca nişte jurăminte

câte timpuri să trec pe derulare rapidă
să-mi pretind că eşti
memoria
ce pulsează
locuind o tăietură abilă

olea
stă nemişcată
acolo
înconjurată în miliarde de firişoare de tăcere
un praf auriu
cât să-ţi doreşti să întinzi mâinile
să-l poţi atinge

nespus
fără sonor
în urma ei
se zvârcoleşte
ţigarea
dusă pe jumătate fracturată
ca o încheietură

vreau înapoi

îţi vreau viaţa
atât de virgină
ca un caiet proaspăt de librărie
scorţos
să-l înmoi cu mâinile mele

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s