raining like a new emotion

olea face greşeli mari
mari greşeli încearcă să treacă
prin oraşul câinilor
un contract nerealist
respectat până la ultimul ciot de lumânare
şuierând invizibil scenarii perfect
posibile

toate femeile seamănă între ele niciuna nu-i suficient de albă
şi tristă
purtându-şi coroana ca pe un pantof cu tocul rupt
numai zâmbet şi demnitate
prin confesionale pline de măşti

camera obscură ţi-a jucat vârstele pe deget olea
de fiecare dată
sub piele se adună etaje întregi de bufoni
te învaţă cum să fii bună
fără să te mişti fără să ai aşteptări fără
să le strigi că
nici unul
nici unul nu îl văzuse pe dumnezeu
plimbându-se cu mâinile la spate printre lucruri mărunte

dacă liniştea s-ar putea trimite într-un colet m-aş duce la poştă
să o comand
acum
olea ţine degetele la gură
ca într-o noapte ploioasă de joi
fără umbrelă
s-ar întoarce încet către mine
o simplă scrisoare cântătoare

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s