Y es que yo canto

tu n-ai să mori niciodată

nu ştiu de unde ştiu asta
irelevant
e atât de gol aici
nu e
nici o literă să zgârie
să doară
să sângereze sau
care să se înmoaie cumva
ca o pereche de cizme lungi şi subţiri
părăsite pe scară

de fapt e foarte linişte
foarte lin
işte
ca şi cum nu ai fi cântat niciodată
îngrămădită în întuneric
ca un copil necuminte

ar trebui să aprinzi luminile toate lămpile fiecare cameră fiecare colţişor
să se albească
să se multipli
ce
multi
plice
umbrele noastre lucioase şi clare
nu vor pleca niciodată
de aici
ne vor ţine
mereu
voiam să-ţi spun
că nu există descoperiri nici sertare nici întrebări
cu atât mai puţin răspuns
uri
nu există decât o voce întârziată
foarte ostenită de
un dincolo de bine şi rău

nu-ţi cunosc poarta acum poate că se loveşte de zid
neliniştită
dacă ieşi în grădină o să vezi noaptea
cum aleargă pe cer
poate sunt eu
scriind cum te vedeam într-o grădină
unde n-o să mori niciodată

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s