Krasaviţa

stătea rezemată de ziduri
un colţ de zâmbet
dulce amărui
atârna trecător
un abur în aerul rece

peste biserică
ploua cu dangăte
înalte
mireasa aleargă pe trepte roşie toată
cu poalele strânse
ca o mare ca o mare albă revărsată
în stradă

cum te gâtuie
şarpele neputinţei Krasaviţa
sila
de urmele pofticioase
bălind obrajii
lacom
limbile abrazive urcând pe pulpe
amintirile infecte
te râcâie îţi mănâncă pielea
îţi zgârie ciorapii sus jos sus jos
cu unghiile
îngheţate
strângi ochii

ce frumos îşi aruncă şalul verde
în jurul gâtului
răsuceşte de trei ori Krasaviţa
hotărâtă
striveşte ţigarea metodic
şi pleacă

ding dang

casă de piatră
ding dang

era frumoasă rochia ta de mireasă

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s