12.12

nu se înţelege cum umplem
azi-ul de azi
şi-atunci mi-aprind o ţigare
cu un look misterios
aş putea încerca să mă învăţ iar
începând cu asta

mirosul nu bate atât de departe atât de aproape
în aşteptare
parcă aş păzi un cursor
să pâlpâie
litere din carnea ta
înşirându-se
una
câte
una
una
câte
una
pe fiecare început
de rând

după draperie e fericirea aia îngropată
cu rochie roşie, frumos
să te poţi întoarce s-o priveşti oricând
din întuneric

tu ştii cum e să ai braţele pline să te doară
eu ştiu să-mi inventez somnul şi ziuadezicuzi
de-asta nu las dâre de rimel pe jurnale
de Bridget Jones

habar n-am eu de multe
dar o să ştiu să umplu
mâinele de mâine

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s