Contre-jour

nu-mi amintesc vorbele deloc
trenul trecuse de mult de toate staţiile mari

văd curbele
un carusel
o vânătoare
capriciu cu voaletă ţintuind în
tentacule moi
vinovăţia cu mâini atât de albe
ca o melodie mă urmăreşte
sentimentul că
o să debarce femei toate frumoase toate
estompate
sub umbra înaltă

nothing

îmi stăruia în nări mirosul de pericol
înnebunitor şi
fierbinţeala gurii tale rugându-mă să
tac
să tac
peste
vinul roşu şi aspru
parfumul teilor delira îmi astupa buzele
de parcă mă ruga să

tac

developezi
un unghi izolat o blazare silenţioasă
ca un motor
cândva mi-aş fi învârtit râsul pe degete
dimpreună cu vinul dimpreună cu
ochii
cherie
e un desfrâu
roşul
te înfioară dacă paharul
e fragil extrem de
fragil şi tremură
rece
în bătaia clopotelor

strigă o pasăre
de parcă te-ar fi pierdut
pe alei

photo by crisser

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s