clavicula nox

am în cap
o furtună
o frază o
frază
o
f r a z ă

e îmbrăcată încă mai plânge aş
deschide obloanele sunt
un străin un
anonim cu gust sărat miros a amnezie
peste mare rătăcesc ţipete
atât de clare
o neputinţă
pleca încet ca dimineaţa
ploioasă de parcă
mi-ar fi ascultat liniştită scrisoarea
de ieri
o claviculă răsucindu-se limpede în lumină şovăind lângă
temeri
foarte albe

foarte singure
fără sunet
decolorat
îngenunchiau
săruturi
în neştire

nu s-a întâmplat nimic aici e doar vocea
o aud numai eu
mă loveşte nu era
nebunie încercam să
uit
dintr-odată mi-am dorit să fie noapte

poate nu era
decât iubire
nu aşteptam pe nimeni altcineva

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s