fă tu cafeaua

lumea e turbată
eu m-aş fi oprit aici
după ce m-am trezit cu părul ud
stors
şi cu ochii roşii de atâta uitare

am uitat că la impresii artistice
nu stau foarte bine
mâna aia pe faţa mea
nu aduce decât dimineaţa

acum baschetul meu roz
aşteaptă o chemare, ceva
ca şi cum drumul prăfuit
se închide la o margine de trotuar
unde stăm noi
şi povestim cum suntem

care tu care eu
care noi
care face cafeaua înseamnă că iubeşte, nu?
ca să faci primul pas
şi eu să nu rămân totuşi în urmă

mai mult sau mai puţin
ar fi trebuit să miros necunoaşterea
decât că în loc să dau din coadă
mie mi s-a făcut frică

fă tu cafeaua

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s