pastila de după

se plimbă o pată pe zid
o siluetă
poate aşa arată
singurătatea

o proiecţie

în lung
în lat
aşa
şi pe dincolo
am numărat podele
un adevăr stabil auriu şi lucios
îmi priveam sandalele pielea
ca a oricărei femei
sunt
o femeie

nu-mi stă carnea bine pe mine

vocile alunecă mi se frâng
gleznele e prea
tristă muzica asta
foarte tristă
de parcă ar şti că
sau poate că nu
cafeneaua e goală trotuarul e
gol
îmi dau lacrimile ea
plânge
afară e prea soare
eu
fumez prea mult

nu am nici o poză pentru
vorbele astea

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s