nostalghia

o fiară uriaşă
printre ziduri
aşa trece ziua asta îşi trage
picioarele
unul după altul unul după
altul mătăhălos
se îngrămădeşte ne mănâncă
urmele olea

sap cu fervoare
adânc tot mai
adânc
un adevăr crud se leagănă
se leagănă
lumina
îmi stârneşte simţurile
instincte şi greaţă un nod
în gât
nostalgia
pânză galbenă
amintire lucidă pe sub rochia ta
trecătoare

dumnezeu ne ţine feţele ca pe o portocală
nu se îndură să o cojească
nu încă
nu
gratiile ţin binele şi răul
priponit

nu voiam să văd filmul ăsta
ca o victimă
îţi descopăr genunchii

cind

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s