tatăl liniştit

pe drum erau câini pe drum era foarte
soare
atârnă de gard
o voce spartă
strada e goală

tata nu oftează niciodată
tata e liniştit
o dată am mâncat iepure numai noi oasele erau
lăcuite roşcat frumoasă culoare de păr aş spune
tata nu citeşte
tata nu are sertare
tata nu se teme de nimic
tata e mut

nu ştiu ce mâncare îţi place nici ce culoare n-ai nicio melodie şi
nu ştiu ce femei ai iubit
n-am ştiut c-ai murit
stăruiam în mijlocul casei se rostogolea m-am răstit din picior lumea spunea mereu că
am picioarele tale

în dulap erau nişte haine numai
lucrurile altora n-am găsit nicio carte nicio
scrisoare nimic al tău numai
2 medalii
doi bani nu fac şi 2
ilustrate albnegru împinse în praf pe dulap
bega sălcii o străduţă în trepte din sighişoara
n-am ajuns încă acolo
mereu vreau să o fac
de câte ori mi-e foarte cald sau foarte frig
văd
banca din parc biserica înnegurată
trebuie să fi fost noiembrie te văd
cum tremuri

am ajuns tati
trebuia să-mi strigi trebuia să-mi spui că
toţi copiii cad

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s