Knocking On Heaven’s Door

e timpul să-mi fac ordine în hârtii
n-am mai făcut de multă vreme asta

ar trebui să îmi pun sandalele
să trec salutând cunoscuţi
să aleg colţuri în care încep străzile pe care trecuse
un război
s-ar târâ în urma mea toate perdelele şi toate râsetele
şi toate lacrimile încuiate dincolo de ele
compresele şi ceaiurile fotoliile de grădină albumele de familie şi lămpile lor
declinate

ar trebui să zâmbesc discret

ar trebui să înfăşor tot ce m-a durut
să le adun bine pe lângă mine ca pe-o haină prea largă
fiecare răsărit spălăcit sau ceţos
fiecare urlet de prea mult bine
de fiecare dată când vorbeam
ceva
era strâns în pumn tare la spate
mai aprindeam o ţigare
şi mi se umfla sufletul ca o tobă

păreri curioase fâlfâie peste turle
muzica înghiţită
se topeşte încet în nodul gâtului
ar trebui să mă întorc acasă

dacă aş şti unde e asta

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s