Albă ca

lipseşte roşul
cu desăvârşire
ascund
în catifea
picurii de sânge

n-am degetar
încă mai curge
ziua de mâine
departe

am fugit
oriunde intra acul
poveşti
năvălesc
să închidă
tăcutul
zâmbet într-o rană

ca un contur pe oglinda
decapitată
haina tristeţii
umple
tot ce eşti pentru mine

ar fi trebuit să cos tot de la început
aşa n-o să ştiu ce
aşteaptă dincolo
între
atât de puţin timp
a rămas
cât să mai schimbi drumul
între 2 culori de aţă şi atât

ştiu că eşti ostenit

până în zori o să nasc
fir cu fir
zăpadă

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s