Şos. Bucureşti-Ploieşti

nu ţi-am spus niciodată ce zori alburii

se întâmplă
câte un strigăt taie gândul
mă îmbrac şi plec fără ritual doar
ştiu foarte bine
acum
te uiţi în ploaie

îmi spuneai că ţi-e dor
să facem dragoste iar eu
nu mai am suflet în mine
poate că e pe drumul ăsta
firmitură cu firmitură
şi ştiu foarte bine că
n-am să mai văd niciodată
mâna lui dumnezeu cum aruncă păsări
negre de hârtie
milioane pentru asfinţit
nebunia din faruri calul meu alb
drumul spre casă
mâna ta muzica noastră gleznele mele
şi peste toate grâu asfalt pădure
pădure asfalt grâu
asfalt

ce repede se pierd oamenii
unii de alţii
în vremea asta
viaţa mi-i înghite
kilometru după kilometru

Photo Sharing and Video Hosting at Photobucket

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s