finish line

pantofii îţi desenează o linie
de la mine până
la capătul străzii
după asta te sfârşeşti

în urmă
perdelele
mişcă numele tău
încet
pe tavan

îmi inventez
un surâs sigur
o ţigare fantomatică smulge
patima cu sotto voce
nu e negură nu e grabă nu e furie nimic nu e prea tare
la 5 nu e decât frica
te ţine pe după spate cu mânuţele ei reci
ca o iubită adolescentă şi trufaşă
călare pe motor
ca pe viaţă

fiecare cuvânt aşează o tandreţe
ca o haină
o strâng şi mai tare pe mine
la 5 dimineaţa
ar fi trebuit să fii aici

ţi-a crescut părul dragul meu
nimeni nu te-a transformat în nimic
pur şi simplu n-ai avut niciodată ora 5
şi o limuzină
doar ca să
priveşti
cum răsare soarele

12 Responses to “finish line”

  1. asta si fac!…privesc cum rasare soarele…si in lumina de dimineata…razele lui deseneaza pe covorul inexistent…un portret!…e al tau?…frumoase scrieri!…am vazut si cateva fotografii…cu farmec retro…mai exista si altele?…unde?

    marius

    Like

  2. da
    pe contul meu de pe deviantar:

    http://insunnyty.deviantart.com/

    sau intri de aici pe pe home page , la blogroll ai link direct spre deviant: alice deviant , se numeşte

    Like

  3. tot eu
    sorry de intruzie
    scrie bine alice
    imi zic ca am pierdut batalia cu generatia tanara
    astia-s talentati
    au nerv
    au sex
    au feromoni de liberate mentala
    au pantofi albastri cu care pasesc pe o sarma trasa intre doua puncte infinite
    ei stiu unde e nord vest
    ei au o carizma si o calimara electrica
    simti ca am pierdut trenul marius?
    noi am ramas in gara veche rontaind porumb cu gust de amintri semiotice
    si regretul de mai vrem o sansa
    oricum ar fi, noi stim ca un om incepe sa auda
    doar dupa ce i se taie o ureche…

    adrian
    gadrian40@gmail.com

    Like

  4. sunt curioasă
    în ce generaţie mă încadrezi?
    că tot detest eu insectarele şi etichetele

    Like

  5. in generatia “agreatone”…asa se pare!
    despre ce tren pierdut e vorba?
    fly adrian!
    look to this lady!

    MW

    p.s. pe ce continent fotografiezi alice?…inca nu a fost descoperit?…merita!

    Like

  6. Adrien
    îmi ies în cale dar tare mă tem că sunt doar nişte holograme
    inventate de mine demult

    Like

  7. finish line…poemul e superior melodiei introductive…parca se asociaza mai bine cu “rapsody in blue”…asa aud eu muzica lui!
    nu critic…e doar o impresie!

    MW

    Like

  8. mă gândesc
    o să ascult rapsody
    fie şi aşa
    linia desenată tot asta e , de aici
    acum w8 a min voiam să-mi postez obsesiile cu ceasuri:)))

    Like

  9. nu mere, nu mere deloc cu raphsody

    Like

  10. rhapsody! (“h” asta zburdalnic e hiperenergetic – aterizeaza unde-i place!)…oricum tine de ilustra antichitate…sorry anyway!…si ceasurile astea devorante de minute …plescaitul secundelor inghitite de pendula…sunt de-a dreptul obsesive!… i will think about!

    MW

    Like

  11. alice deviant…its much better! thanks!
    as dori sa-ti trimit un mp3 …una din miile de ilustratii muzicale potrivite poemului!
    lionel richie – hello
    leonard cohen – i left a woman waiting
    amanda lear – i’ll miss you
    george baker – paris night
    sau chiar Tango lesson a lui hugo diaz!
    ultimul chiar se potriveste!
    try it!

    ma refer la melodie…exclusiv!
    oricum ideea de-a insoti poemele cu o melodie…e minunata!

    MW

    Like

  12. nu vreau sa va deranjez , eu robotul:
    ==
    Mă las demontat ca un robot tri dimensional
    nu de mult am fost un metal stupid
    acum am inteligenţă şi o portiţă cu 5 axe prin care poţi pătrunde în mine
    eşti deja înăuntru ca Aliza, între rotiţele dinţate din nori
    ticăind veselă, ba chiar jucând şotron pe terenul meu de gunoaie interne
    te-ai aşezat cu genunchii strânşi sub bărbie pe inima mea
    pulsând electrice respiraţii de balenă australă.
    te gândeşti să vezi unde ţin sufletul,
    îl cauţi intr-o pată de ulei de transformator
    legat cu izolirband de poteca pe care alergi fericită cu plete aurii
    în vântul plămânilor mei de tablă
    găseşti caietele copilăriei mele, piuliţele cu care strângeam la piept poveşti
    ochelarii de sudură cu care m-am construit zi de zi
    crescând pentru tine, mâncând cositor pentru tine, dorind să îţi fac
    copii de sârmă cu ochi de sticlă şi ghiozdan din lemn STAS
    să putem sta îmbrăţişaţi sub roţi mari de tren de care nu ne e frică
    să ne căţărăm veseli pe garduri înalte de mii de metri ca un fleac,
    ca o probă olimpică mult prea simplă, eram mereu doi
    si ştiam unde să ne găsim fericiţi
    chiar fără simţul mirosului
    downloaded.
    ===
    Adrian G

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s