mai devreme sau mai târziu
te trezeşti într-o cameră înaltă
îţi tremură în mâini
singurătatea/ ceaşca/ liniştea/ gratii vărgate
târăsc
insomniile
îngenunchiate lângă pat cu genunchii
zdreliţi
locuieşti într-un suflet
descheiat la nasturi
din mers
femeile şi-au strâns coapsele inelele visele pantofii
fierbinţeala din fotolii ochii
din oglindă
şi-au luat cuţitele hârtiile şi palmele şi-au
plecat
una câte una
îţi simt cicatricile
amintiri pipăind pereţii
tu vezi cuvintele ciudate tu
auzi
praful drumurile zorii roşii
abur fin scârţâie sub
umbra minţii tale
cauţi şi
nu eşti pe nicio foaie
unde să fie maşa
s-a răcit ceaiul
îţi apăs pleoapele
să nu-ţi mai danseze viaţa pe tavan
în picioarele goale
las uşa deschisă şi motorul pornit
neverending 
ça y est…
LikeLike
o poezie verde
asa am vazut-o eu, colorata!
cu drag, Roxana
LikeLike
ah, bon
LikeLike
eu cred că e kaki , Rora
LikeLike
aici se vede mov-auriu cu nuante boreale in final…unde motorul, cu decibelii lui…descompune imaginea in praf cosmic!
MW
LikeLike
R
din păcate culorile rămân la latitudinea privitorului
chiar dacă ar putea fi infuenţate de cele din clipuri
eu le pun doar pentru sound
aş pune mp3 dacă s-ar putea , din câte ştiu eu nu se poate
pentru mine aşa au sens vorbele mele
LikeLike
Rameau
uitasem
bine ai venit aici
LikeLike
Eu – un alt Rameau
suntem mai multi pe un fir subtire de atza
ca sa ne deosebesti ai nevoie de un telescop si o imaginatie curba
unul din noi e un calator
celalat un visator
impreuna am facut piramide
dupa razboi am sadit conopide
viatza ,stii, e o gluma
un fel de sticla cu un bilet
citesti , nu citesti sticla pluteste pe mare
in zare e o insula cu muzica si dansatori negrii
sub noi vidul
la stanga evolutia
peste cap revolutia
ramai cu bine zic
si cotesc spre dreapta
neantul…
Adrian
LikeLike
don’t tell me plz
de sticle şi mesaje
le găsesc pe străzi pe care n-am mai trecut niciodată
sau pe preş
da, e o glumă , sticlele vin mereu prea târziu
sau poate că viaţa e o gumă?
LikeLike