deţinuţii

când te-ai trezit era dimineaţă ne era greaţă la amândoi
auzeam tramvaiele
zornăiau
nu contează cât de departe

aşteptam să spui ceva mă uitam la tine
din inerţie
toate micile mişcări apa de la chiuveta din baie becul veşted
rupturile mecanice antebraţ omoplat claviculă rochie fermoar fâşâit comutator clic clac pantofi stângul întâi sărind într-un picior
pantofii tăi aveau talpa uşor deslipită
palma apăsa gura
disperat

la un moment dat mi-am dat seama
că trebuie să-mi umezesc buzele
că mă va întreba ceva orice unde-i sunt cheile
va trebui să vorbesc şi eu o să scârţâi

s-a oprit când m-a văzut că mă ridic în picioare
a încercat să treacă pe lângă mine
prin mine
peste mine
nu trebuia să spun nimic
nu ştiam să spun nimic

o clipă aş fi zis că sunt legat de tine
şi probabil va trebui să fac nişte gesturi
liber consimţite perfect compatibile încastrate la fix
ca sonorul pe imagine
să alerg să urlu călare pe geam să aprind o ţigare
şi să număr până la 10
ai ieşit aşa cum ai intrat
fără o vorbă
nici măcar n-am ştiut când şi cum
o făcuseşi
afară se roteau sirenele eu pur şi simplu nu aveam nimic de făcut
decât să le ascult

chiar aici
chiar acum
mi s-a făcut o poftă de friptură de vacă
imensă
neapărat
cu crustă şi sos gros
tramvaiele
ca deţinuţii
zornăiau
habar n-am unde

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s