Posted in galerie, krasavita, me, poem, poetry, poezie

reactor

nu eşti nici frumos nici urât
nici tâmpit
nici geniu
nici aici nici
dincolo

dumnezeu e dumnezeu
impozitele impozite
frica de dentist frică de dentist
hainele haine femeile femei şi visele
visele sunt singurele
singurele documente
pe care deţii
patent şi ştanţă

ok ok m-am întors într-o seară acasă era cumplit de iarnă
mi se pare că aveam o cizmă un număr mai mic parcă dreapta
nu-mi doream decât o farfurie cu ciorbă
să mă frigă până-n creier

mă aştepta triumfătoare
jubila cu scrisorile mele între deşte
apoi mi le-a aruncat în ciorba mea
fierbinte
am mâncat mai departe deşi
pentru rândurile alea aş fi făcut
moarte de om
a doua zi a pus pe foc toate caietele cu poezii
erau şi unele de gramatică cred că
n-o interesa prea tare
amănuntul

se întâmplă să stau în întuneric
ca şi cum aş sângera
pe undeva
în acelaşi întuneric sunt pantofii
aliniaţi
mi-am dorit să am pantofi cu zecile cafele cu zecile palton mărimea mea şi cărţi
toate cărţile din lume
stau între ei şi mine
cu mâinile sub cap
mă întreb de ce să-mi doresc
să scriu o carte

ca să te îmbogăţeşti
să crape inima în tine că da ai scris-o ca să arăţi că nu
că nu

nu

ţi-ai pus maţele şi fierea şi moartea şi sufletul
pustiul
viaţa în care te-ai instalat cu titlu de proprietate
inatacabil
nimic altceva nu contează
terasa
paharul
liniştea
ţigările
vuiesc
în beznă

am impresia că scriu împotriva vântului
mă plezneşte
pentru asta

2 thoughts on “reactor

Leave a comment