să-ţi pui zilele la piciorul patului
înainte de culcare
câinele din stomac
latră la lună
tremură vorbele
ca un perete violat de tristeţe
subţiindu-se printre degete
aici ţii mai multe goluri decât sentimente
în cădere
dau drumul nopţii
la pescuit
barca mea e mare şi grea
trebuia să fi citit printre rânduri
să nu dau peste tine
ultimele dorinţe trag la mal
anatomia
unei senzaţii de
amintire
sângerând
până se aude
fără compas şi busolă cum
ţi-am întins ultimul vers cu ruj
din creştet
până-n tălpi
neverending 
aici ţii mai multe goluri decât sentimente
în cădere
dau drumul nopţii
la pescuit
barca mea e mare şi grea
trebuia să fi citit printre rânduri
să nu dau peste tine
ultimele dorinţe trag la mal
anatomia
unei senzaţii de
amintire
sângerând
până se aude
fără compas şi busolă cum
ţi-am întins ultimul vers cu ruj
din creştet
până-n tălpi
o sa postez asta pe blog
🙂
LikeLike
“ca o perete violat de tristete”
ori nu inteleg eu, ori perete inca e masculin, deci un:)
ca intotdeauna, citeva imagini puternice si proaspete!
LikeLike
flori
am trecut si eu pe la tine
o sa devin un fel de bibelou in vitrina ta
noapte buna draga mea
LikeLike
well
am corectat daca ma gandesc bine putea fi si o_perete
sa ma joc un pik
ma bucur sincer ca mai bagi un oki pe aici si eu ma zgâiesc la tine
LikeLike
nu, alice, nu e nicio vitrina acolo… e sufletul meu.
nici bibelouri nu sunt…sunt oglinzi… amintiri…ancore…
de trecut, treci cand simti.
zi linistita!
LikeLike