Coma

nu ţi-am spus că eu nu deschei bagajele niciodată obişnuiesc să le las înşirate stau
ca un verdict
luni bune
vin dimineţile alea inegale mă strâng
la cald
te pui în lumina soarelui
dau ocol te privesc până ajungi un perete
acolo creşte un tablou o carte un umeraş
dezlânat
acolo creşte multă catifea vişinie
o remuşcare

mă  gândeam că încet încet am cam tot ce jinduisem
ar fi trebuit să-mi fie teamă
ştiu prea bine ce-mi scrii
prea au fost toate prea s-au întâmplat toate uită-te în jur
acolo trecutul comun e un film alb negru
se lăfăie
neorealist
pentru că până la urmă nu-i decât o legătură un bandaj de
de circumstanţe dezamăgite
de asta ţi-era frică nu-i aşa
de exersarea analogiilor
de capacitatea de adaptare la rău
de simularea simetrică a respiraţiei
da de antrenarea limbajului
a finalului de final
până la saturaţie

mă îngrozea
perfecţiunea un shot încă unul şi ajungi unde
nu mai ai unde să te strecori
inutil să mai spun
despre ciudă
ciuda aceea trozneşte c-o lovitură de picior
diagrama orelor înşirate
sternul politicos
se cocoşează
se supune
se dezleagă
ca o valiză

focus
lumina sângerândă
ca o
arsură pe coapse
cufere
trepied
covor
martor
urma de cretă

trebuie să fie răcoare acolo
jos

2 Responses to “Coma”

  1. stau cu maţele tale încolăcite prin piept
    miroase brusc a sub poduri şi a spaimă
    o umbră
    trece glonţ prin tine vreo amintire
    crampe de când erai sugar sau dorinţe marine
    stau cu maţele încolăcite peste tine
    aşa ne vine
    nu e bizar că unii vor să se descalţe să alerge prin iarbă la răsărit sau iarna
    tralala
    îmi ajunge să vreau să ne încâlcim
    joc când eram copiii lui ceauşescu
    să mă încălcesc
    cu oricine
    gândind un pic că fiecare
    e o mână de maţe
    de la ce nasc femeile la primele crampe
    te dor deci

    ***

    ba vom trai in reversuri draga prietena
    cu barba in vant mirosind a laguna
    cu scoici in par, bezmetice vedenii parcelate
    monumente funerare trase de cai invers inhamati
    inaripati dar legati de picioare
    flamanzi dar prea nobili de a o spune in microfon
    mustind a dragoste din ochi
    gata de razboi spartan
    dus pentru tine chiar 200 de ani de va fi nevoie
    si inca 20 ca sa oprim simbolurile ce ne invada
    spatiul scolastic
    teritoriul euclidian
    masa la barul unor defuncti stramoshi
    paharul cu vodca si praf de frisca
    zambetul coditelor tale atat de blond banal
    uitate in patul unui poet descultz
    ce miroase a cetina si revolutie
    si scrie doar cu mana stanga
    povesti exotice in care eu mor si
    tu dispari defiecaredata.

    http://rameau.wordpress.com

    Like

  2. ţin să-ţi dau dreptate

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s