living in her truth

living_in_her_truth_by_insunnyty.jpg

view my mind

One Response to “living in her truth”

  1. Nemaipomenitele cugetări ale mătuşii Mercedes

    Iar scrii o poezie fără rimă nepoate. O revoluţie fără participanţi.
    Doar să fie cu amor nelimitat în stepa alocată de editori.
    Apoi să vină blocarea memoriei de sine înainte de a face ceva nou.
    Reverie cu taraf şi paharul de vin în proximitatea labei, asta vrei.
    Să scăpam de incurabila întârziere a cuvintelor zice Kirkebard.
    Neraţiunea de a fii proprii noştrii copii.
    Cum vine asta? Vidul golit de vid este un corp întreg. Corolar :
    Dacă îndrăznim să o zicem atunci Există !
    Vreau să-mi amintesc aerul în care râdeam cu tine.
    Aerul în care muream fără tine.
    Ca o nebună fugeai diagonal şi râdeai dând telefoane la întâmplare.
    Imi explicai tricul de a ieşi din camera ta fără a ieşi de loc.
    Adică părăsindu-mă dar rămănând cu mine.
    Vara Mercedes strigă: e la tarde, iar noi dansăm tango ca un viol vertical.
    Iţi plac numele astea: Hector, Astor, Suares, Garcia ?
    Să le notezi pentru urmaşii tai legitimi dar şi cei din flori.
    Viitorul meu este inundat de pene şi zdrenţe.
    Cine a zis că bunicii luau icoanele sub plapumă ?
    In jurul melancoliei mele strălucea sublimul ca un struţ.
    Axa poetică e transversal proptită de întâmplări paralele.
    Port masca şi peruca declamării de nonsensuri.
    Testez adevărul, curbarea raţiunii în spaţiul necontrolat emoţional.
    Trag cu ochiul spre cărbunii din soba psihologului. Fumăm.
    Pisica lui Young zâmbeşte din fundul smântânei.
    Cărţile scot aburi de autofagie intelectuală.
    A nu fi este arta negaţiei zice mătuşa Mercedes sărutându-mă pe buze.
    Asta înseamnă: cară-te în câmpurile afectate de o virilitate explicită.

    Cădeau din mine berze transpirate, mirosind a moarte proaspătă.
    Câtă singurătate poţi afla din vârful mansardei poetice.
    Plasticitatea cuvantului greaţă de pildă!
    Aroma fragilului de care ne agăţăm cercetându-ne aura.
    Stau pe spate proptindu-mi căderea, declinul.
    Lapidarul vorbelor dezgolite până la schelet.
    Curg frunzele ca lapoviţa. In urechi am câteva requieme nescrise.
    Scuip în ochelari produsul vizual plin de aberaţii ca mine.
    Afară, Canova a mai plasat o statuie la vânzare. Mercedes închide cu regret fontanela.
    Vă spun, şampania băută cu mătuşa e mai dulce la umbra felinarelor cu gaz.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s