o să mă iubeşti pînă la moarte o da
în ritmul ăsta o să ajung în iad
cu vorbele astea târăş după mine
desigur nici unul nu ştia ce e asta de ce fuge şi încotro ajunge
declar că
încă nu ştiu
să iubesc deşi aş fi putut jura că
am trecut prin vâjâială
you know varianta de
tunel al timpului
înghiţit pe nerăsuflate nu luni nu joi nu ora 5 sau 23 nu masă nu casă nu rude de sânge
practic o pastilă
pe vremea când credeam asta tu
nu ştiai cum e să fii martor şi combatant iar acum
acum avem pînă şi cheile devin o intenţie de-a binelea haidem cu steagul sus înainte stâng drept stâng drept stângul
până în zona de conflict
în raportul final are să fie dimineaţă iar eu
o să port mănuşi
niciun
abur uşor niciun sunet de nasturi metalici
o să fie un pic
ger
se va înregistra
campania în sine un fals
tratat de vânătoare unde prada va fi eliberată
nu-mi place văd cuvintele aşezate frumos
înaintea altor atâtea femei
eu le vreau pe ale mele
strunjite proaspăt să miroasă a
brad în iarnă
în
aerul semnăturilor politically corect e numai fondul
de ten
cum stai cu albul în faţă afli că procesul de numărare s-a încheiat deja
pe cîmp nu e nimeni
vând ieftin tulburare majoră aproape m-aş agăţa
de un tren
dacă ar trece vreunul
oficial fac shhh am să te las
să pleci
bineînţeles
nu vreau să mă ţii de mână când
vomit
neverending 
imi place mult inceputul, pe parcurs cred ca diluezi, nu te mai exprimi cu aceeasi forta / versuri ca “desigur se va inregistra legea atractiei…” trimit poemul in platitudine, lipsa de claritate, ca si cum nu ai spune nimic de fapt / finalul iarasi e destul de ok dar in opinia mea ai multe de scos /
LikeLike
radu
recunosc în faţa marii adunări – că scăderile nu au acces:))- că sunt conştientă de ce spui
diluatul e o chestie frecventă cred că e de la vorbire, toate cele scrise de mine îs nişte vorbiri, ştii?
cumva ai pus mâna pe rezumat, aici nu mai e nimic de spus
am mai scos
LikeLike
toate cele scrise de tine sunt niste vorbiri? pai…ma uimesti 🙂 suna atat de ‘maieutic’ kestia asta; cum sunt vorbiri? ce este o vorbire, pt tine desigur? in ce masura poezia ta comporta o diferenta predilecta intre un act al vorbirii si unul al scrierii? asta e o problema interesanta de filosofia limbajului…
LikeLike
eşti aici, nu?
între noi e o masă neagră eu tot vorbesc tu le prinzi unele ricoşează sub altele sunt puncte de suspensie
din când în când mai torn vin
roşu
Radu
n-am să scriu niciodată aranjându-mi creioanele
iar ce-am de spus trebuie să iasă
ca să nu pleznesc:))
LikeLike
“poezia ta comporta o diferenta predilecta intre un act al vorbirii si unul al scrierii?”
da
LikeLike
atunci, in conditia asta re-cunoscuta de tine, cum anume este ‘instantiata’ poezia? poezia vorbita se face prin scriere, si cea scrisa prin vorbire? cum le pui laolalta? pare destul de incomod procesul… 🙂 sau mai stii, poate asa mi se pare mie acum (dar eu vorbesc, care m-am ‘chinuit’ sa scriu o carte intreaga folosindu-ma de tot felul de combinatii alambicate de cuvinte si expresii…ma bucur doar ca mi-a iesit, dar drumul in sine, nu e unul prea imbucurator 🙂
LikeLike
ştiu ce nu ştiu
ştiu că dacă e să fie iese singură
ştiu când are forţă şi cînd trebuie să tacă
eu nu cred în combinaţii de cuvinte şi expresii
în împletituri
nu cred că dacă le suceşti şi le învârţi mai e ceva proaspăt
vreau să citesc şi eu cartea ta
sunt curioasă
LikeLike
a aparut la editura vinea publicata anul acesta se numeste ‘inchideri in torent / pelicule mentale’…cel mai sigur o gasesti la mica librarie din tabla 🙂 de langa muzeul literaturii romane, cred ca stii unde e…sa-mi spui cum ti s-a parut, putem vb pe mess daca vrei…
LikeLike
ştiu librăria
mentalul mi se pare oricum o peliculă:))
oki aşa facem
LikeLike
Dragostea ia cele mai neobişnuite chipuri, e ca o creatură care se transformă continuu. În versurile tale văd zbucium, frământare şi dorinţa de a fi înţeleasă.
LikeLike
@antiprost
suntem diferiţi şi nici n-aş vrea să fie altfel iar dragostea e la fel
mi se pare mişto că citeşti şi vezi ceva , de obicei oamenii doar citesc şi nimic mai mult
LikeLike
Pe agonia ai afirmat de mai multe ori că reuşesc să înţeleg foarte bine ceea ce încerci să comunici. Şi eu sunt o creatură care se transformă continuu. Una din feţele mele este Aladin.
LikeLike
antiprost
încă îmi mai păstrez afirmaţiile , Alin şi pentru asta merita să scriu era un semn că nu latru degeaba
eu n-aş spune că “încerc”
mi-e foarte clar că dacă am de scos ceva o fac fără fineţării şi fără nicio tehnică
nici nu mă roade că va prinde lumea ceva sau nu – contează să stea în picioare logic şi fluent pentru mine
uite mie îmi place să citesc ceva sau să văd-e mai corect aşa- şi asta să mă urmărească să mă oblige să o rumeg să o întorc pe toate feţele şi să-i dau propriul meu înţeles
asta vreau la rândul meu
btw
îmi pare bine că eşti aici
LikeLike