ziua cârtiţei

mergea cu o treabă pesemne altfel de unde pasul
ofensiv
după cocoaşa podului stăteau lipite două case
ca două traseiste nici în drum nici după gard
prin grădinile lor dam iama
cu chiote de canibal

mila n-avea ritual nici fasoane
i se înroşise nasul i se înroşiseră
capetele genunchilor
mă uitam la lişc-flişcul fustei subţiri
prea subţire pentru iarna asta

era ceva fraged sunt avar şi avid şi-mi ghiorţăne burta şi lăcomia asta a mea se întinde pe anii
centimetrii limitele şi excentricităţile tale

de obicei stau singur cu spatele înfipt în colţii dujmănoşi
din poarta argintarului putea să fie şi gropar îmi spun
ochii lui mici mă blestemau
din juma în juma de oră pe după perdea
de obicei merg
singur
până în capătu’ străzii trec rotund pe partea cealaltă
poate apari

o să ne dam târcoale mila

ţi-aş spune că sunt ok ţi-aş spune ce mai faci mai întâi
m-aş răsuci să spun asta şi m-aş uita în jos
ca bou’
în timpu ăsta răsar pălărioare şi biciclete coşuri de rafie
şi lăbuţe de vulpe boturi lucioase şi umede mustăţi poştaşu’ şi popa
dna k şi chitaristul cinetic hoaştele curvele şi copiii satului
de la sofale la frigidere lenjuri de pat şi telefoane mobile lapte şi bere
covrigi plăcinte scrisori vechi matematici biblii şi bannere felinare poveşti
toane şi oase sparte totul e în stradă acum răbufneşte ca o coloană sonoră
totul e la vânzare totul cade din cer

peste piaţa mică trece o pasăre
din farmacie iese cineva e ora prânzului dincolo
se deschide o uşă se închide o uşă e un clopoţel şi atlas gălbui-liniştit
dincolo
bat clopotele şi începe să ningă
ca un preludiu

o precizie ucigătoare a
sentimentului că am mai trăit asta cumva că m-am văzut într-un film
aveam feţele unor oameni care-şi ţin jumătatea de braţ
fac share de felicitari de nuntă ştiind că au cancer ştiind că şi celălalt ştie

să-ţi spun ceva despre noi
o să ne dăm târcoale mila
o să ne învârtim în juru’ cozii
o să tragem de timp
o să ne
şi o să ne şi
o să ne

trebuie să fie o cale să rămânem aici

înainte să se ducă lumina
pe care apasă ghetele tale
maro
cu talpă groasă

7 Responses to “ziua cârtiţei”

  1. itaketime Says:

    there’s something about your words that makes me keep reading and reading again and again.

    ” şi lăcomia asta a mea se întinde pe anii
    centimetrii limitele şi excentricităţile tale ”
    this made me stop. in a pure-enthusiastic-provocative-contemplative way . wonderful, I think (:

    Like

  2. :))) am zis eu odată mie-mi că nu mai spun chestii decisive că apoi tre’ să le şi fac
    am zis că
    trebuie să fac un film
    şi-o casă
    pe restu’ le-am cam făcut

    cum filmul nu pot încă , îl fac aşa, din poeme

    Like

  3. itaketime Says:

    eu imi doresc o super-carte cu poeme, randuri mai putin lungi, randuri mai putin scurte, fotografii, muzica si linkuri fabuloase.
    si chiar de-as vrea sa fac asta, n-as prea putea.
    eventual daca m-as rezuma la una virtuala.
    virtual things are not that bad, afterall .

    here’s something you might find interesting : http://www.fotopoem.blogspot.com/

    Like

  4. aia e artă
    ce spui tu acolo :)))
    nu există nu se poate

    Like

  5. itaketime Says:

    poate pentru ca n-a facut-o nimeni inca😛

    Like

  6. sau poate că da
    dar ce contează, fă-o tu

    Like

  7. Interesant postul tau. Zilele urmatoare o sa parcurg mai multe.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s