cineva să ne-mpuşte

“Before you criticize someone, walk a mile in his shoes. Then
when you do criticize that person, you’ll be a mile away and
have his shoes.”

%&1@*(/%¤#”)

sunt undeva sus

îmi intră un ram de păr pe geam
în bucătarie
e aproape uman
e linişte de parc
şi din când în când se ceartă păsări
fumez şi robinetu’ picură
într-un fel anume cineva vrea sa-mi spună ceva

ca şi cum ar fi singur pe mare
pe o mare verde peste care plouă cu furie

*

scaunele alea aliniate la perete
pixul umple căsuţe cu tot felu’ de chestii
nume prenume vârstă data ultimului ciclu
lumina străvezie de dincolo unde marţieni neglijenţi zdrăngăne
instrumentare le scapă pe jos ce dracu’ fac nu ştiu
cânt ceva ceva care te face să bâţâi din picior
şi nu mă uit în jos
mă uit la afişe la zâmbete idioate cu o sumă de tuburi magice
jos sunt papuci sandale pantofi munciţi diformi tot felu de degete gogonate şi pedichiuri
prost făcute
tâmpeala aia în care nu vezi nimic precis dar auzi ucigaş un imperiu care creşte
şi te sugrumă
şi începe cu toate lucrurile cunoscute şi inofensive din jur
şi nicăieri nu scrie : aş fi vrut să fi fost altceva
un geamăt se ţine strâns lipit ca un câine
la picior
şi-i spui sec: treci la locu’ tău

şi afară pe trotuar să nu aştepte nimeni

*

în rest nimic
mi-ar fi mult mai uşor să vorbesc cu aparatul în mână
până mi-ar tremura
antebraţele şi
m-ar lăsa acumulatorii

şi borcănaşe de cremă farfurii
tacâmuri condimente crătiţi şi oale şi sticluţele de pe sus
alea 4 blocuri pe dreapta alea 4 pe stânga
strada scurtă
aplecată sub tei
măcinată de două ori pe zi
fac implozie

de sub o dacie curge ulei
ca o crimă minoră care nu-ţi dă voie să vomiţi
nu ca atunci când ea stă acolo şi miroase de se învârte camera cu tine şi-ai vrea să nu te strige
dar o face şi atunci trebuie să stai lânga colţu’ mesei
să aştepţi
şi mâinile ei intră şi ies intră şi ies din găina aia ies mereu cu măţăraie vânătă
şi mirosu ăla e vânăt şi
căldura e vânătă şi
te ţine de picioare

şi ţâşnesc cu toate astea în stradă ca şi cum le-aş avorta
cheaguri mai mici sau mai mari
peste care vor trece a6 şi merţuri pe seară

*

şi cred că asta e ca atunci când apeşi space
şi înţepeneşte cadrul pe ecran
fix pe curu’ maşinii pe numere şi pe stopuri
it really really really could happen

şi ar vira cu zgomot
mi-ar da un prosop
sau nişte haine
nu ştiu ceva care să mă facă să simt cumva
dacă nu să simt ceva

*

de cele mai multe ori sunt răguşită
şi mă mişc pentru că ştiu că nu pot să fac altceva
pentru că s-ar întinde nişte cabluri s-ar încâlci şi nimeni n-ar şti să le
pună fiecare în portul lui
clipăind logic şi funcţional
atunci scriu ca şi când m-aş apropia de tot ce mă ameninţă şi
devin eu o ameninţare până se adună totul într-un singur punct
pe care-l pot anula
atât de încet
de parcă aş sta în vârful pernelor şi-aş rupe foi

*

patul ăsta e un teren viran
am impresia că dacă mă ridic acum
or să cadă world trade center-urile
încă o dată şi încă o dată
aşa din ambiţie
ca să nu se termine niciodată norul de praf

deşi la ora asta încă mai bântuie ţinute casual
firme de catering lifturi şi mochete discrete
şi
secretare cu mâna pe pulă poate pentru ultima dată fără promisiunea unei măriri de salariu

am impresia că dacă nu mă ridic acum
o să-mi scape vreun am nevoie de tine

tocmai ca să nu am nevoie de tine
tocmai ca să deflexez oponenţa unui creier c-o mână pe mitralieră şi alta pe cabluri
ini mini mani ma ia ghiceşte-l dum-nea-ta

*

exact ca o ţigară care alunecă din scrumieră
pe jos peste acte
e ora opt dimineaţa
şi mă gândesc că luna trecută e la 100 de ani distanţă de asta
anu trecut e la 1000 de ani
şi celălalt la 10000
azi tre să fac rost de două milioane
şi tot ce-am crezut că nu pot să fac făceam deja

n-am nevoie de niciun personaj
eu sunt o noapte de vineri
sunt o bătaie cu pumnii
sunt sânge nervi şi ideea că ţi-e frig pe şira spinării
sunt arca lui noe
uneori văd lucruri care nu-mi aparţin
de asta sunt lama unui cuţit
pe care o ţii strâns
în pumn
te priveşte de ce

*

smashing dashing loudable sadness flying through the mind skies
cam atât a fost
cum ne-am pune aceeaşi melodie fiecare în casca lui
1
2
3
run
şi ne-am fute

cât de imense sunt chestiile tăcute şi mai ales cât înseamnă chestiile astea acum
când încerc să răscolesc după haine să mă îmbrac şi roiu ‘
după uşă
şoseaua şi-ar pierde banda
am frâna fix pe margine
sirenele ar urla girofaruri s-ar roti roşu albastru
roşu albastru
şi înainte să-mi dau părul de pe faţă
ne mai privim o dată şi-mi bate inima speed
speed give me what i need
şi ne
facem praf de stâncile alea

cineva ar trebui să ne-mpuşte acum

3 Responses to “cineva să ne-mpuşte”

  1. […] Foto: Alice Drogoreanu […]

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s