0,5

port un palton urât mărimea 48

maro în brăduţi, da – eu am 38
soarele bate în geam în tramvai se face cald
mă ţin de un mâner din plastic roşu pe el scrie sugi pula
cu carioca

la capătul capătului stai tu

unu doi trei patru cinci şase. Sunt şase scări şi încă odată şase. Apartament 5 prima uşă pe dreapta – culoare de unt.
E vopsea oxidată – sun, intru. Miroase a mamă, a prăjituri de ieri. Mi se face dintr-odată foame de pâine prăjită cu unt şi dulceaţă ,
ca şi cum mi-aş aminti o bucătărie cu perdele de aţă, baterie defectă şi sunete mici de ceai. Aşa foamea n-ar avea nicio grabă.

mamele vin în jur de treijumate de la servici.Ţin mâinile în buzunare. Am buzunare mari mâini reci.
De obicei ar merge trântitu’ în uşă daga-daga pe mocheta cu bucle
ţinutu’ de păr muşcatu’ linsu’. Şi ţigarea – sprijiniţi în zidu’ umed. Rânjindu-ne.

însă
stau în sictir pe prag. Am ciorapii ăia albi.
Îmi ţin genunchii în braţe fusta peste genunchi. Sunt aburi subţiri se ridică în lumină firişoare de praf.
Zvârcolindu-se.
Aş vrea să pot spune ceva.

m-am întins, m-am aplecat, m-am uitat o vreme pe geam. Nimic – o alee. Urăsc ciorapii albi, sunt odioşi. Asta m-a făcut
să mă uit la picioarele mele.Să le simt nervoase şi strong.În ciuda faptului că n-am alţii.
Mă simt nervoasă şi vie.

înăuntru

înăuntru e o masă mare de familie, pe masă sunt cărţi, cursuri, văd foile, creioane de 0.5. Tu n-ai reviste, scrumiere, n-ai
mirosul ăla acrişor – vomă sau spermă
stătută. E curat, ordine, sepia, e o vitrină. Mă strâmb în ea. E o sufragerie corectă ca o aşteptare prea lungă.
x
la un moment dat va trebui să mint sau /să tac.

mă gândesc că ştii cum am venit şi pe unde.
Pentru că ai stat pe geam să vezi dacă vin
deci ştii. Şi nu mă gândesc decât cum
o să ies.
Cum fac înapoi holul, uşa de la intrare, 6 scări încă 6 scări, staţia, maşinile. În urmă, cineva să mă înjure.

înjuraţi-mă toţi care cu ce-aveţi
frâne şi claxoane
port paltonu’ ăsta urât
e ger. Aş bea o cafea – mă gândesc că iubindu-se oamenii se omoară unii pe ceilalţi. Iubindu-se
se omoară
niciodată nu mă uit pe unde merg

stau la celălalt capăt

8 Responses to “0,5”

  1. Frumos stil de a scrie. Imi place si povestioara.🙂

    Like

  2. […] 28/10/2009 · Scrieti un comentariu Foto: Alice Drogoreanu […]

    Like

  3. […] 29/10/2009 · Scrieti un comentariu Foto: Alice Drogoreanu […]

    Like

  4. […] 05/11/2009 · Scrieti un comentariu Foto: Alice Drogoreanu […]

    Like

  5. […] 09/11/2009 · Scrieti un comentariu Foto: Alice Drogoreanu […]

    Like

  6. “cum o sa ies/cum fac inapoi holul….” ca si cand timpul n-ar avea decat o usa, asa, ca o camera, si nu se poate iesi decat pe unde intri, ca si cand s-ar bloca undeva de unde singura iesire e derularea in sens invers..si daca ar fi asa, ne-am misca poate mai in voie..

    Like

  7. […] Foto: Alice Drogoreanu […]

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s