switch the button

Posted in poetry on June 21, 2007 by krasavita

am căutat o cutie poştală pe o grămadă de străzi
trebuia să fie cea mai singură cutie din lume

la început mă irita cum stai în întuneric ca-ntr-un regat de înţelepciune
mai ştii
cred că aveai vreo 4 perne moi portţigaret de ce nu să fie aroma completă
te joci cu fricile mele de parcă ai fi zgândărit o pisică sau poate că ştiai
că nu m-aş programa la scările tale nicicum
eu nu am pălărie şi mănuşi discrete de amantă
latentă

mă invadează o febră o satisfacţie absurdă zornăie ca o brăţară ciudată
trage storurile adu gheaţă
consideră că ţi-am scris o scrisoare
ca să o ai ar trebui să te împrieteneşti cu toate cutiile din lume
sau poate că trebuie doar să-ţi pui ochelari de soare
să m-aştepţi
fix în intersecţia dintre o sinapsă
şi-un râs
într-o vineri dimineaţă

Advertisements

ray-ban

Posted in poetry on June 18, 2007 by krasavita

ce adunătură de colecţie
ca şi cum am fi şutit din casele oamenilor o ceaşcă de ici un colţ de pat
de pe acolo
o adiere de lampă
o umbrelă
niciodată ceasuri nu şi nici vorbe

niciun moment măreţ de răsfăţ de
agonie

câteodată mă cuprindea o poftă
nebună
să-ţi spăl părul să
trec mâinile peste faţă să te acopăr în spumă
să stric definitiv o imagine să
nu mai ştiu ce e dincolo

eu încolo tu încoace n-am împărţit chiar tot n-au fost
procente egale
de fapt în goană le-am
pierdut urma
pe un pod pe când
îi petreceam capetele

mi se răsuceşte mâna la spate în fiecare zi
nu pot să mai sparg codurile uşii ăsteia

i can’t wait for the day when i win, you lose

Cut here

Posted in poetry on June 17, 2007 by krasavita

se verifică retina
ritmul cardiac
fluctuaţiile de tensiune
se fotografiază funcţiile vitale
cu încetinitorul
bust profil semi-profil

cuburi de reflectoare copiază
arsura asta albă
înfiptă până-n prăsele în linia vieţii
se zvârcoleşte
cu ochii închişi să nu piardă lumina
melodiile vechi
mirosul gemetelor şerpuind
parfum de durere
frisoane mute
şi vorbeşti şi vorbeşti şi vorbeşti şi vorbeşti
cu buzele rupte

nu se aud lacrimile
back space back space back space back space
reconstituit bucată cu bucată
latex livid
uscat

să nu-ţi întorci faţa acum
imaginează-ţi că pleci cu toate firele după tine
că spargi toate pânzele
ca ieşi din momentul ăsta ca dintr-un film
e 17.46
câteodată
ai să revii aici
ca în luciul unei vitrine
singurul tău regat
pentru că ai nevoie de asta ca de un virus
pentru că într-un fel
ciudat
ţi-a rămas sufletul prins acolo
în văzul tuturor

vorbeşti în tine până te rupi
cadru cu cadru
nimeni nu vede asta

Sour times

Posted in poetry on June 16, 2007 by krasavita

n-au existat martori oculari nici cauze nimic de
recuperat
doar o viteză incredibilă

în beznă
aerul din jurul meu dă o raită
evaluează pantofii şi rochia şi inelele îmi face
brăţări din
mersul lipit de
conversaţia recurentă balansându-se
pe acoperişuri ca un ziar
câtă perversitate
gustă
spaima
se prelinge pe faţă mi se preling cuvintele
nu mai contează ale cui
sunt
cele o sută de capete cu o sută de limbi
asurzitoare
alianţe diabolice
violează îmi violează răscrucea e un reflector o minciună cu lumină contrarie mi-e
sete
de parcă n-o să mă
mai trezesc niciodată

nu e nimeni aici doar piatră
cubică
netedă
ea
nu uită şi nu
iartă
nimic

probabil că băteau
inimile foarte tare
rămăsesem fără grai
în fond
mi-am cumpărat un bărbat cu un
sărut
ca un glonte
care ar da timpul
înapoi

mergeam încet pe strada îngustă

Acest efect ciudat

Posted in poetry on June 4, 2007 by krasavita

Mişa, alege celulele cu grijă
pune deoparte
s-avem şi peste iarnă

 

ţie nu-ţi va mai clătina capul
eva să şi-o tragă până leşină
eu să dau drumul cailor verzi
pe pereţi
toate experimentele să învie
printre sticle cu votcă peştii exotici şi sare grunjoasă
e bine e cald suntem toţi
suspină samovarul

 

Mişenka
am cartofi copţi
murături şi pâine rotundă fierbinte
dă drumu’ la câini
răstoarnă-mă pe stinghia
mesei
suflă în lumânare
strânge-mă în suflet tare tare

 

urlă lupii în zori
aburii se ridică din plapuma roasă
nimeni nu ştie ce se va întâmpla mâine
miros a lup
miros a acasă

 

pune celule să ne crească viaţa

Mr. Original

Posted in poetry on May 20, 2007 by krasavita

ulere ulere ulere ulere ulere ulere
don quijote e o barbă nobilă
ştie bine
asta

don quijote e o figură
are un talent
special
cu tuşe aspre
cu tuşe răspândite
scoate
pictura timpului care trece
aluzii fine
la voluptate
mici tablouri
noutăţi spontane

pentru că el posedă arta de a decoda nevrozele
tensiunea
iminenţa ploii de vară
sâcâit
don quijote chicoteşte
pentru don totul e un joc de pelotă
glezne fine
pe sub faţa de masă

dona d del toboso deşiră volane
întârzie nervos
sau la coafor sau la psiholog
astă seară e înfiptă la cină
scoici fripte vin alb
sec
don quijote e mulţumit
se lasă pe spate

în acest grandios peisaj
pentru că don este un generos
desparte lumea în poeţi şi restul

îşi mângâie bărbuţa
los días me pasan volando
ce să mai zic

poets

photo by richard calvo

s-ar putea explica asta sunt sigură

Posted in poetry on May 20, 2007 by krasavita

nu-ţi risipi şansele
printre gratii
îţi pui silueta prelung
am respiraţia grea
ar trebui să fie doar
o cafea, nu?

în clipa asta n-am pe nimeni
păstrează-te liberă pentru după-amiază
toate clasicele lipsă la apel
plus ochii tăi minunaţi îngeri destin
alegeri
bla bla
fără ghilimele
ştiţi şi voi chestiile astea

lipsa de îndrăzneală clătina uşurel
gene de vin
în pahare
răcnetele străzii se loveau
love changed everything
peste noi curg cuvintele
moi
ca nişte perdele

aici nu mai e mult tu mult eu
deodată
mi-am dat seama
cum gândul se-ntinsese peste masă
îmi mângâia tălpile

stăteam înghesuită
în mijlocul pieptului
uitasem zidurile solide
uitasem
că surâd
aceleiaşi ore, aceluiaşi loc
altei direcţii

uitasem