Posted in agonia - glory box, alice drogoreanu, anunţ, aşa cum a fost, carte, chemo, I am what I am, krasavita, poem, poezie

Love Alice, your #1 fan

il stii p’ala bunu, ala din filme
capturat de aia raii, spanzurat de grinda in subsol
care-l bat de-i suna apa’n cap?
la fiecare pumn jbaaang mai sare o sarja de sange & saliva
plescaie artistic si sonor
la un moment dat i-atarna capu’ vag intre umeri unde
nu misca nimic. doar
te uiti cum se duc la vale
calarindu-se
sange muci sudoare si pisat. si se usuca pe traseu

stau cu capu’n cada. e calda. dupa niste ore
incepe sa palpaie ceva. ma uit
la petele din jur. si-ar trebui sa ma misc. sa-ti spun
ei bine prietene ala-s io.
eu sunt ala bunu’
cand ii mai dau aia una peste mecla zi ma
desi nu se mai merita. nu se intampla nimic. numai corpul
se mai balagane din inertie o vreme
n-or sa scoata nimic de la mine

aia care vor sa te salveze au zis da-l in pula mea
si-au trantit usa. a-nceput weekendul.

Posted in afternoon, agfa, agonia - glory box, agonie şi extaz, alice, alice drogoreanu, any colors you like, architecture, arhivăreala, art, aşa cum a fost, canon, cinema, city, clădiri, comunism, faith, gallery, golden air, human been, imagini, jpg, krasavita, life, memories, moment, my movie, obsesii, photo, photography, ploieşti, povestiri din sevastopol, poze, project, pulse, romania, secrets, social, story, then and now, think about, this is the noise that keeps me awake, thru the lens, urban, viitor luminos, wall

cincinalul va fi realizat cu succes(aplauze puternice)

C O P Y R I G H T © A L I C E D R O G O R E A N U 2012

Posted in agonia - glory box, agonie şi extaz, alice drogoreanu, angst, any colors you like, arhivăreala, art, aşa cum a fost, backstage, brain, breaking news, canon, cinematic, city, colours, crush, cultura, ea, empatia e un borcan cu murături, faith, florin iaru, fotografie, galerie, golden air, human been, imagini, jpg, krasavita, life, memories, moment, obsesii, people, photo, project, pulse, romania, story, think about, this is the noise that keeps me awake, thru the lens, urban, women

ei cu toţii mâncară ţiglă când ea urcă fâlfâind pe acoperiş

C O P Y R I G H T © A L I C E D R O G O R E A N U 2011

album: empatia e un borcan cu murături
titlu: florin iaru

Posted in agonia - glory box, alice, angst, any colors you like, aşa cum a fost, brain, city, faith, human been, jurnal, krasavita, life, memories, moment, money for nothing, motorină, obsesii, ploieşti, poem, poetry, poezie, romania, story, then and now, think about, this is the noise that keeps me awake, thru the lens, winter

iarna e bine să fii karenina

pe văleni e plin de lături. de seminţe şi de căcaţi. şi
rezemate de canaturi sicrie multe luminează prosper.
ca un costum de firmă. cred
că oricine s-ar simţi ţais în satin auriu. chiar dacă e contrafăcut.
pe la jumătatea drumului parcă te văd. cum mergi tu vioi spre leului
ca şi cum de la adresa aia încolo nu mai faci foamea. nu mai ai
restanţe la bancă. dintr-o dată poţi să
dai cu lavabil. să posezi carnet de conducere. să ai lcd
vogue şi portocale. copil.
şi mă suni să spui asta ca şi cum mi se schimbă şi mie
viaţa [nu mai ştiu nimic de tine şi
viitorul s-a dus pe pulă]

mamaie stătea în capătul străzii văleni.
la pistol. suna frumos. mă trimitea vizavi după eugenii
vizavi ăsta mi-a părut f mulţi ani ceva semirotund şi plat.
ca alimentara. cu doamne bătrâne în halate gri şi
ecuson brodat. n-am
trecut niciodată de mai mult de 10 case.
mi se părea că mă depărtez prea tare de mamaie şi de
pistolu ăla. că nu mai pot să vin înapoi. cu eugeniile în mână
mă uitam în susul străzii şi nu vedeam niciodată
cum se sfârşeste. acum stau în capătul ei
şi nu mai văd căsoaia de pe colţ.

după bcr miroase a sânge. a sânge stătut. îmi simt
sângele în urechi şi foamea înfăşurată pe mână.
ca aparatul. credincios şi rece. de data asta n-o să fac poze
merg pe stradă şi ştiu că asta
va fi poezie.

[mamaie a murit ţărancă. s-a măritat de la 16 ani la oraş da’ ea
tot mai ţinea în bucătărie o găleată cu capac de lemn. plină cu apă.
şi lingurile – într-o cană de lut. acum fac la fel. cu
o sumă de găleţi d-alea şi-a îmbăiat omul când
s-a trezit cu el în bătătură după război. dar asta e altă poveste ]
prin ‘80 au început demolările ca să tragă linii de tramvai. n-au ras decât
primul flanc de case. aşa
din dosul caselor verzi a răsărit ţigănia. o gingie vânătă
uriaşă de cocioabe. molfăiau la pietriş. din care
se rostogoleau aburi şi căcaţi chiar şi vara. acum au termopane
şi maşini de spălat în curte. ies aburi şi vara
şi se rostogolesc odată cu persanele pe asfalt. pe bordură
mamaile lor
monitorizează problema
cu punga de seminţe şi jobenu’ de la kfc
alături.

dar am făcut nişte poze grozave într-o noapte cu ninsoare
pentru că iarna e fată bună şi acoperă şi
maşinile de spălat şi pietrişul şi cartoanele
cu haine curate

după asta
a plouat mult. totul e curat acum
strălucesc în lumina de dimineaţă
ca adevărul.
oraşul n-a devenit mai frumos nici
lucrurile mai simple.
god moving over the face of the waters îmi spun şi
odată cu mine
pe stradă treceau
o pisică roşcată [ frumoasă ]
şi-o hăinuţă care ţine strâns un căluţ roz.
icr-gate style

[căsoaia mamaii s-a dus
ţigănimea a rămas şi asta chiar mă oftică]

Posted in afternoon, agonia - glory box, alice, any colors you like, arhivăreala, aşa cum au fost, brain, carti, clocks, faith, human been, I am what I am, jurnal, krasavita, life, literatura, memories, moment, money for nothing, poem, poetry, poezie, pulse, romania, story, then and now, this is the noise that keeps me awake

nikogda ft vorona remix( înăuntru mirosea tare a hârtie strivită. lipsită de soare)

am pachetul pe hol. o lună şi ceva a proptit uşa.

am prăjit şuncă
şi am spart ouăle. şi-am închis uşa să nu se ducă mirosul. nu ştiu
în ce punct n-am mai auzit cum hârşcâie furculiţa. doar ploaia.
cum lucra în pervaz. tunetele. câinele râcâind pragul. plus
un piuit ciudat am crezut că e de la muzică. de la muzică era.

am luat foarfeca şi am tăiat sfoara sus. apoi hârtia pe muchie
imediat sub scrisul mic la expeditor. alte glasuri[…alte încăperi]
era a treia parcă. am scos-o dintre celelalte. o să le scot pe toate
una câte una. fără vreo ordine. o vreme am crezut că e ceva
cu asta. că ai pus bani înăuntru sau ai scris oarece.
nu ştiu. vreo chestie (nu râde n-am scuturat cartea să văd dacă pică ceva).

de unde băi capote două drumuri unul spre miazănoapte unul
spre miazăzi?
la dracu sunt om de oraş drumul de la uzină spre centru trecea
prin poarta noastră. de la uzină ajungeai la gară de acolo la bucureşti.
din centru o ţii drept
ajungi la munte.

am făcut o grămadă de teme iarna pe hol. nu vedeam decât
calcanul casei din faţă. un alb viermănos cu un geam
de unde nici acum nu ştiu dacă spiona cineva. era foarte sus.
sus era şi apartamentul unde luam meditaţii(o lună. la trigo) moşul
zicea să las jaluzelele aşa cum le-am găsit. trase. să nu ne vadă
vecinii. mă stresa vocea lui. poate că nu era el de vină doar
încăperea îngustă. din care n-am dedus decât radioul galben şi
tot galbenă pâcla în care locuiau nişte mobile. şi blocul de vizavi cu
alte geamuri cu jaluzele treisferturi trase. cu întuneric
înăuntru(atunci mă gândeam la topoare silenţioase şi cămătari. russian style)

iau aparatul şi ies pe balcon. jos între castani
e o bancă. o bancă verde pe care pot sta 4 persoane fără
să se înghesuie. nu-mi amintesc de când e aici. în faţă
sunt patru etaje. patru etaje la dreapta lor şi patru la stânga.
bej murdar. pe la sfârşitul lui august e chiar frumos. frunze mari
peste tot. galbene. cât un cap de copil. şi ciori. ele au loc. văd
cum ies din careul de patru şi patrulează deasupra. mereu vreau
să mă urc pe bloc să fiu eu deasupra lor sau măcar
cât mai aproape. oricât zoom aş avea.
câteodată la bancă vine tipa cu balerini. nu stă mult. fumează
nervos. cu tiră(cred că e la liceu). câteodată vorbeşte la telefon.
i-am făcut multe poze pentru că bâţâie mişto din picior. iau cheile
şi ies. acum sunt eu la bancă. stau şi mă uit la mine-n casă. pe balcon
nu e niciun aparat de fotografiat.

aş fuma o ţigare de mor. mi-e frică de ziua
în care n-o să găsesc nicăieri vreo ţigare ca de ziua
în care n-am să mai am cu cine sta de vorbă. ştiam
că o să întrebi dacă am citit alte glasuri.
da am citit-o. prima oară rezemată de calcan
cu faţa spre drum. şi nici acum nu ştiu dacă era
spre miazănoapte sau miazăzi.
în jur e pământ gras. negru bun. ţi-ar plăcea capote.