Posted in 1000 de semne, alice, alice drogoreanu, gelu diaconu, I am what I am, memories, poetry, poezie, project

io si 3 poeme. via 1000 de semne

3 poeme de Alice Drogoreanu

BY   

 

     Alice Drogoreanu este una dintre cele mai autentice scriitoare pe care le cunosc. A debutat editorial cu volumul „Mirosiți această femeie” (Editura Grinta, 2008), după care a urmat „Fang” (Editura Brumar, 2010). De atunci, tăcere.

     Am cunoscut-o pe Alice, așa cum ni s-a întâmplat multora dintre noi, pe www.poezie.ro Poezia pe care o scrie te pune, uneori dureros, în priză directă cu realul. Are o forță a expresiei care te convinge din prima că este o poetă, așa cum spuneam, de o extraordinară autenticitate.

M-am gândit să inaugurez cu ea un fel de rubrică pe care aș putea-o numi cumva „Poșta redacției” (dar nu așa, firește, fiindcă n-aș face decât să copiez un celebru model preexistent). Aștept din partea voastră pe adresa omiedesemne@gmail.com 3-5 texte de poezie, iar în funcție de valoarea acestora le voi publica pe www.omiedesemne.ro

Trebuie adăugată, bineînțeles, o poză și o scurtă biografie în genul celei trimise de Alice, pe care o reproduc mai jos:

„M-am născut pe 7 august. Am două cărți, un copil, un pisoi, multă mânie, câteva milioane de fotografii, un geam mare. Am câte 21 de zile de numărat de la o șarjă de branule la alta. Scriu din 2007. Iubesc lucruri derizorii. De obicei alb-negru.”

Până la următorul volum, pe care îl aștept cu interes tot mai crescând, iată cele trei poeme de Alice Drogoreanu:

 

 

 

 

caulfield my friend

 

prin vară

zilele au curs lent
ca sudoarea pe salopetă. când ai o ţigară în mână
şi nu te grăbeşti s-o aprinzi. nu acum. mai încolo.
simţi tutunul
şi apa sfârâind pe scândura încinsă. rupi
bucăţele mici de pâine. hrăneşti câinele. şi nimic
nu urmează după asta (amândoi stăm pe scândura încinsă
şi mai ţine aşa o vreme până ce soarele
trece de canal)

 

ce se întâmplă exact acum în alte colțuri ale lumii

 

primul lucru pe care îl faci
e să te uiți la vitrina cu pâine. minute în șir
să calci străzi noi cu o chiflă în mână
ca oricare alt cetățean normal
în drum spre ceva. dar tu nu mergi nicăieri.

și nici nu te grăbești nicăieri. doar ai grijă
că noaptea cade devreme. și te-aduce înapoi
lângă autogara aia.
trecând țigara de la mine la tine. cu mâna înghețată
eu nu spun ce gândesc. tu nu spui ce simți.
o sa vină autocarul în câteva minute
și ceea ce avem e fascinația pontonului
eu dincolo. tu aici. până mâine când se lasă întunericul
peste zilele mici. aburite
ca geamurile care ne țin departe
de ceea ce se întâmplă exact acum în alte colțuri ale lumii

 

alte glasuri alte încăperi

 

am făcut o grămadă de teme iarna pe hol. nu vedeam decât
calcanul casei din faţă. un alb viermănos cu un geam
de unde nici acum nu ştiu dacă spiona cineva. era foarte sus.
sus era şi apartamentul unde luam meditaţii (o lună. la trigo) moşul
zicea să las jaluzelele aşa cum le-am găsit. trase. să nu ne vadă
vecinii. mă stresa vocea lui. poate că nu era el de vină doar
încăperea îngustă. din care n-am dedus decât radioul galben şi
tot galbenă pâcla în care locuiau nişte mobile. şi blocul de vizavi cu
alte geamuri. cu jaluzele treisferturi trase. cu întuneric
înăuntru (atunci mă gândeam la topoare silenţioase şi cămătari.
russian style)

aş fuma. mi-e poftă. mi-e frică de ziua
în care n-o să găsesc nicăieri vreo ţigară ca de ziua
în care n-am să mai am cu cine sta de vorbă. ştiam
că o să întrebi dacă am citit alte glasuri. [alte încăperi]
da am citit-o. prima oară rezemată de calcan
cu faţa spre drum. nici acum nu ştiu dacă era
spre miazănoapte sau miazăzi.
în jur e pământ gras. negru bun. ţi-ar plăcea capote.

Posted in cinema, circle, clocks, coffee and more, existenz, human, I am what I am, krasavita, life, memories, moment, poem, poetry, poezie

ce se intampla exact acum in alte colturi ale lumii

primul lucru pe care il faci
e sa te uiti la vitrina cu paine. minute in sir
sa calci strazi noi cu o chifla in mana
ca oricare alt cetatean normal
in drum spre ceva. dar tu nu mergi nicaieri.

si nici nu te grabesti nicaieri. doar ai grija
ca noaptea cade devreme. si te-aduce inapoi
langa autogara aia.
trecand tigarea de la mine la tine. cu mana inghetata
eu nu spun ce gandesc. tu nu spui ce simti.
o sa vina autocarul in cateva minute
si ceea ce avem e fascinatia pontonului
eu dincolo. tu aici. pana maine cand se lasa intunericul
peste zilele mici. aburite
ca geamurile care ne tin departe
de ceea se intampla exact acum in alte colturi ale lumii

Posted in alice drogoreanu, any colors you like, arhivăreala, aşa cum a fost, brain, clocks, faith, human, I am what I am, jurnal, last post, life, literatura, memories, moment, poem, poetry, poezie, project, pulse, story, the sign, then and now, viitor luminos, windows, wordpress, workbook, writings

anmeldung

am primit un draft de divorț
și am tastat automat asta.

așa. am luat două perne mari
mi le-am pus la spate
și m-am uitat la el (de jpg zic). nu știu
ce-am citit .
scrisul de mână însă
mi s-a părut
al naibii de cunoscut(căciulițele cerculeț)

așteptam să scrii
și ai scris

câteodată am vorbit peste tine câteodată
am tăcut peste tine câteodată am stat
să îmi vină rândul.
cum am stat și dimineață
un grumpy romanian orc
pe scaun în față la frau jessen

pronunț clar cifrele să
verific mental dacă așa e(nu-mi transpiraseră mâinile)
cum declar. din când în când îndrepta
monitorul spre mine să pun
personal i între m și hai. să
confirm
data de twenty-april-nineteen-hundred-ninety-one
dacă a înțeles corect. f corect.

pentru că
începe sa devină o dată. zilele
încep sa devină date:
prima zi de când am aflat/ultima zi de acasă/ again
prima zi fără tine/ a treia
primele 3săptămâni/3 luni/amr 3săptămâni
până mă întorc
4 zile până expiră laptele pe care-l țin aproape
pentru că mie
termenii de mediator/invederez/reclamant/amiabil
îmi lasă
un gust teribil în gură.

și-am scris pe-o hârtie
pâine. caiet. despărțire
(aici intri
pui banuțu’ ain ioro la casă moin moin danke
danke.
și ieși. ai blocknotesu’ subraț pentru că
de la o vreme problemele au nevoie de
mai mult spațiu)

tot gugălind după info am văzut că azi
e întai aprilie. și mă gândeam
1 aprilie ar trebui să fie doar
1 aprilie.

Posted in agfa, alice drogoreanu, angst, any colors you like, arhivăreala, aşa cum a fost, carte, cinematic, city, faith, golden air, human been, I am what I am, jurnal, life, light, literatura, moment, motorină, poem, poetry, pulse, secrets, story

i need another story

acesta este fără dubii
un măr
dar asta nu este o livadă

e singur. stă
singur ca ceva-ul ăla care dă să-mi iasă din piept.
poate că nu e decât paznicul şopronului.
garajului cojmeliei
nu ştiu ce e. de aici nu se vede prea bine.
înăuntru e o stivă de lemne. şi alături o bancă.
veche. sau verde.
şi toate merele sunt pe jos.

(aici
toate lemnele dobândesc mucegaiul ăsta.
licheni şi miros
de abandon gen ah schön uite uite
ce băncuţă pitită sub copac.
de multe ori am crezut că
le confecţionează special aşa. şi sunt livrate
în supermarket direct afectate şi umede.
pt senzaţia de autentic. dracu ştie
ăştia
sunt în stare de orice)

o vreme am crezut că sunt frunze
şi cum naiba se face
că fumez ca de obicei.doar că alte ţigări
mult mai tâmpite. şi la alt geam. şi maşina
roteşte rufele încet
futu-i kurzu kurzului
pentru că perna cu pişat de câine
o să pută până miercurea viitoare

dar
o să fiu aici şi data viitoare şi
o să-mi spun pe la doişpe-unu
când fac pauză că
azi după ce termin
o să mă duc lângă măr
şi dacă nu ninge
o să fie şi merele.

Posted in alice, any colors you like, arhivăreala, aşa cum a fost, black and white, brain, human, krasavita, memories, moment, poetry, poezie, povestiri din sevastopol, the sign, this is the noise that keeps me awake

în plină vară

you are the only exception

până să vină taxiul

am stat cuminte în faţa agenţiei
cu sângele târâş şi pantofii
în mână

e una din zilele alea în care
simţi că va ninge
şi oameni care nu ţi-au vorbit niciodată
pe care nu i-ai văzut niciodată
dau mâna cu tine

chiar şi george

Posted in alice drogoreanu, any colors you like, august, aşa cum a fost, brain, cinematic, krasavita, memories, money for nothing, poem, poetry, poezie, pulse, radio, romania, story, summer, this is the noise that keeps me awake

caulfield my friend

prin vară
zilele au curs lent
ca sudoarea pe salopetă. când ai o ţigare în mână
şi nu te grăbeşti s-o aprinzi. nu acum. mai încolo.
simţi tutunul
şi apa sfârâind pe scândura încinsă. rupi
bucăţele mici de pâine. hrăneşti câinele. şi nimic
nu urmează după asta ( amândoi stăm pe scândura încinsă
şi mai ţine aşa o vreme până ce soarele
trece de canal)

Posted in agonia - glory box, alice, angst, any colors you like, aşa cum a fost, brain, city, faith, human been, jurnal, krasavita, life, memories, moment, money for nothing, motorină, obsesii, ploieşti, poem, poetry, poezie, romania, story, then and now, think about, this is the noise that keeps me awake, thru the lens, winter

iarna e bine să fii karenina

pe văleni e plin de lături. de seminţe şi de căcaţi. şi
rezemate de canaturi sicrie multe luminează prosper.
ca un costum de firmă. cred
că oricine s-ar simţi ţais în satin auriu. chiar dacă e contrafăcut.
pe la jumătatea drumului parcă te văd. cum mergi tu vioi spre leului
ca şi cum de la adresa aia încolo nu mai faci foamea. nu mai ai
restanţe la bancă. dintr-o dată poţi să
dai cu lavabil. să posezi carnet de conducere. să ai lcd
vogue şi portocale. copil.
şi mă suni să spui asta ca şi cum mi se schimbă şi mie
viaţa [nu mai ştiu nimic de tine şi
viitorul s-a dus pe pulă]

mamaie stătea în capătul străzii văleni.
la pistol. suna frumos. mă trimitea vizavi după eugenii
vizavi ăsta mi-a părut f mulţi ani ceva semirotund şi plat.
ca alimentara. cu doamne bătrâne în halate gri şi
ecuson brodat. n-am
trecut niciodată de mai mult de 10 case.
mi se părea că mă depărtez prea tare de mamaie şi de
pistolu ăla. că nu mai pot să vin înapoi. cu eugeniile în mână
mă uitam în susul străzii şi nu vedeam niciodată
cum se sfârşeste. acum stau în capătul ei
şi nu mai văd căsoaia de pe colţ.

după bcr miroase a sânge. a sânge stătut. îmi simt
sângele în urechi şi foamea înfăşurată pe mână.
ca aparatul. credincios şi rece. de data asta n-o să fac poze
merg pe stradă şi ştiu că asta
va fi poezie.

[mamaie a murit ţărancă. s-a măritat de la 16 ani la oraş da’ ea
tot mai ţinea în bucătărie o găleată cu capac de lemn. plină cu apă.
şi lingurile – într-o cană de lut. acum fac la fel. cu
o sumă de găleţi d-alea şi-a îmbăiat omul când
s-a trezit cu el în bătătură după război. dar asta e altă poveste ]
prin ‘80 au început demolările ca să tragă linii de tramvai. n-au ras decât
primul flanc de case. aşa
din dosul caselor verzi a răsărit ţigănia. o gingie vânătă
uriaşă de cocioabe. molfăiau la pietriş. din care
se rostogoleau aburi şi căcaţi chiar şi vara. acum au termopane
şi maşini de spălat în curte. ies aburi şi vara
şi se rostogolesc odată cu persanele pe asfalt. pe bordură
mamaile lor
monitorizează problema
cu punga de seminţe şi jobenu’ de la kfc
alături.

dar am făcut nişte poze grozave într-o noapte cu ninsoare
pentru că iarna e fată bună şi acoperă şi
maşinile de spălat şi pietrişul şi cartoanele
cu haine curate

după asta
a plouat mult. totul e curat acum
strălucesc în lumina de dimineaţă
ca adevărul.
oraşul n-a devenit mai frumos nici
lucrurile mai simple.
god moving over the face of the waters îmi spun şi
odată cu mine
pe stradă treceau
o pisică roşcată [ frumoasă ]
şi-o hăinuţă care ţine strâns un căluţ roz.
icr-gate style

[căsoaia mamaii s-a dus
ţigănimea a rămas şi asta chiar mă oftică]