Posted in agonia - glory box, alice drogoreanu, anunţ, aşa cum a fost, carte, chemo, I am what I am, krasavita, poem, poezie

Love Alice, your #1 fan

il stii p’ala bunu, ala din filme
capturat de aia raii, spanzurat de grinda in subsol
care-l bat de-i suna apa’n cap?
la fiecare pumn jbaaang mai sare o sarja de sange & saliva
plescaie artistic si sonor
la un moment dat i-atarna capu’ vag intre umeri unde
nu misca nimic. doar
te uiti cum se duc la vale
calarindu-se
sange muci sudoare si pisat. si se usuca pe traseu

stau cu capu’n cada. e calda. dupa niste ore
incepe sa palpaie ceva. ma uit
la petele din jur. si-ar trebui sa ma misc. sa-ti spun
ei bine prietene ala-s io.
eu sunt ala bunu’
cand ii mai dau aia una peste mecla zi ma
desi nu se mai merita. nu se intampla nimic. numai corpul
se mai balagane din inertie o vreme
n-or sa scoata nimic de la mine

aia care vor sa te salveze au zis da-l in pula mea
si-au trantit usa. a-nceput weekendul.

Advertisements
Posted in 1000 de semne, alice, alice drogoreanu, gelu diaconu, I am what I am, memories, poetry, poezie, project

io si 3 poeme. via 1000 de semne

3 poeme de Alice Drogoreanu

BY   

 

     Alice Drogoreanu este una dintre cele mai autentice scriitoare pe care le cunosc. A debutat editorial cu volumul „Mirosiți această femeie” (Editura Grinta, 2008), după care a urmat „Fang” (Editura Brumar, 2010). De atunci, tăcere.

     Am cunoscut-o pe Alice, așa cum ni s-a întâmplat multora dintre noi, pe www.poezie.ro Poezia pe care o scrie te pune, uneori dureros, în priză directă cu realul. Are o forță a expresiei care te convinge din prima că este o poetă, așa cum spuneam, de o extraordinară autenticitate.

M-am gândit să inaugurez cu ea un fel de rubrică pe care aș putea-o numi cumva „Poșta redacției” (dar nu așa, firește, fiindcă n-aș face decât să copiez un celebru model preexistent). Aștept din partea voastră pe adresa omiedesemne@gmail.com 3-5 texte de poezie, iar în funcție de valoarea acestora le voi publica pe www.omiedesemne.ro

Trebuie adăugată, bineînțeles, o poză și o scurtă biografie în genul celei trimise de Alice, pe care o reproduc mai jos:

„M-am născut pe 7 august. Am două cărți, un copil, un pisoi, multă mânie, câteva milioane de fotografii, un geam mare. Am câte 21 de zile de numărat de la o șarjă de branule la alta. Scriu din 2007. Iubesc lucruri derizorii. De obicei alb-negru.”

Până la următorul volum, pe care îl aștept cu interes tot mai crescând, iată cele trei poeme de Alice Drogoreanu:

 

 

 

 

caulfield my friend

 

prin vară

zilele au curs lent
ca sudoarea pe salopetă. când ai o ţigară în mână
şi nu te grăbeşti s-o aprinzi. nu acum. mai încolo.
simţi tutunul
şi apa sfârâind pe scândura încinsă. rupi
bucăţele mici de pâine. hrăneşti câinele. şi nimic
nu urmează după asta (amândoi stăm pe scândura încinsă
şi mai ţine aşa o vreme până ce soarele
trece de canal)

 

ce se întâmplă exact acum în alte colțuri ale lumii

 

primul lucru pe care îl faci
e să te uiți la vitrina cu pâine. minute în șir
să calci străzi noi cu o chiflă în mână
ca oricare alt cetățean normal
în drum spre ceva. dar tu nu mergi nicăieri.

și nici nu te grăbești nicăieri. doar ai grijă
că noaptea cade devreme. și te-aduce înapoi
lângă autogara aia.
trecând țigara de la mine la tine. cu mâna înghețată
eu nu spun ce gândesc. tu nu spui ce simți.
o sa vină autocarul în câteva minute
și ceea ce avem e fascinația pontonului
eu dincolo. tu aici. până mâine când se lasă întunericul
peste zilele mici. aburite
ca geamurile care ne țin departe
de ceea ce se întâmplă exact acum în alte colțuri ale lumii

 

alte glasuri alte încăperi

 

am făcut o grămadă de teme iarna pe hol. nu vedeam decât
calcanul casei din faţă. un alb viermănos cu un geam
de unde nici acum nu ştiu dacă spiona cineva. era foarte sus.
sus era şi apartamentul unde luam meditaţii (o lună. la trigo) moşul
zicea să las jaluzelele aşa cum le-am găsit. trase. să nu ne vadă
vecinii. mă stresa vocea lui. poate că nu era el de vină doar
încăperea îngustă. din care n-am dedus decât radioul galben şi
tot galbenă pâcla în care locuiau nişte mobile. şi blocul de vizavi cu
alte geamuri. cu jaluzele treisferturi trase. cu întuneric
înăuntru (atunci mă gândeam la topoare silenţioase şi cămătari.
russian style)

aş fuma. mi-e poftă. mi-e frică de ziua
în care n-o să găsesc nicăieri vreo ţigară ca de ziua
în care n-am să mai am cu cine sta de vorbă. ştiam
că o să întrebi dacă am citit alte glasuri. [alte încăperi]
da am citit-o. prima oară rezemată de calcan
cu faţa spre drum. nici acum nu ştiu dacă era
spre miazănoapte sau miazăzi.
în jur e pământ gras. negru bun. ţi-ar plăcea capote.

Posted in cinema, circle, clocks, coffee and more, existenz, human, I am what I am, krasavita, life, memories, moment, poem, poetry, poezie

ce se intampla exact acum in alte colturi ale lumii

primul lucru pe care il faci
e sa te uiti la vitrina cu paine. minute in sir
sa calci strazi noi cu o chifla in mana
ca oricare alt cetatean normal
in drum spre ceva. dar tu nu mergi nicaieri.

si nici nu te grabesti nicaieri. doar ai grija
ca noaptea cade devreme. si te-aduce inapoi
langa autogara aia.
trecand tigarea de la mine la tine. cu mana inghetata
eu nu spun ce gandesc. tu nu spui ce simti.
o sa vina autocarul in cateva minute
si ceea ce avem e fascinatia pontonului
eu dincolo. tu aici. pana maine cand se lasa intunericul
peste zilele mici. aburite
ca geamurile care ne tin departe
de ceea se intampla exact acum in alte colturi ale lumii

Posted in alice drogoreanu, any colors you like, arhivăreala, aşa cum a fost, brain, clocks, faith, human, I am what I am, jurnal, last post, life, literatura, memories, moment, poem, poetry, poezie, project, pulse, story, the sign, then and now, viitor luminos, windows, wordpress, workbook, writings

anmeldung

am primit un draft de divorț
și am tastat automat asta.

așa. am luat două perne mari
mi le-am pus la spate
și m-am uitat la el (de jpg zic). nu știu
ce-am citit .
scrisul de mână însă
mi s-a părut
al naibii de cunoscut(căciulițele cerculeț)

așteptam să scrii
și ai scris

câteodată am vorbit peste tine câteodată
am tăcut peste tine câteodată am stat
să îmi vină rândul.
cum am stat și dimineață
un grumpy romanian orc
pe scaun în față la frau jessen

pronunț clar cifrele să
verific mental dacă așa e(nu-mi transpiraseră mâinile)
cum declar. din când în când îndrepta
monitorul spre mine să pun
personal i între m și hai. să
confirm
data de twenty-april-nineteen-hundred-ninety-one
dacă a înțeles corect. f corect.

pentru că
începe sa devină o dată. zilele
încep sa devină date:
prima zi de când am aflat/ultima zi de acasă/ again
prima zi fără tine/ a treia
primele 3săptămâni/3 luni/amr 3săptămâni
până mă întorc
4 zile până expiră laptele pe care-l țin aproape
pentru că mie
termenii de mediator/invederez/reclamant/amiabil
îmi lasă
un gust teribil în gură.

și-am scris pe-o hârtie
pâine. caiet. despărțire
(aici intri
pui banuțu’ ain ioro la casă moin moin danke
danke.
și ieși. ai blocknotesu’ subraț pentru că
de la o vreme problemele au nevoie de
mai mult spațiu)

tot gugălind după info am văzut că azi
e întai aprilie. și mă gândeam
1 aprilie ar trebui să fie doar
1 aprilie.

Posted in alice, any colors you like, arhivăreala, aşa cum a fost, black and white, brain, human, krasavita, memories, moment, poetry, poezie, povestiri din sevastopol, the sign, this is the noise that keeps me awake

în plină vară

you are the only exception

până să vină taxiul

am stat cuminte în faţa agenţiei
cu sângele târâş şi pantofii
în mână

e una din zilele alea în care
simţi că va ninge
şi oameni care nu ţi-au vorbit niciodată
pe care nu i-ai văzut niciodată
dau mâna cu tine

chiar şi george

Posted in alice drogoreanu, any colors you like, august, aşa cum a fost, brain, cinematic, krasavita, memories, money for nothing, poem, poetry, poezie, pulse, radio, romania, story, summer, this is the noise that keeps me awake

caulfield my friend

prin vară
zilele au curs lent
ca sudoarea pe salopetă. când ai o ţigare în mână
şi nu te grăbeşti s-o aprinzi. nu acum. mai încolo.
simţi tutunul
şi apa sfârâind pe scândura încinsă. rupi
bucăţele mici de pâine. hrăneşti câinele. şi nimic
nu urmează după asta ( amândoi stăm pe scândura încinsă
şi mai ţine aşa o vreme până ce soarele
trece de canal)

Posted in alice drogoreanu, angst, any colors you like, architecture, arhivăreala, art, aşa cum a fost, black and white, brain, cinematic, city, clădiri, foto, gallery, literatura, memories, money for nothing, monochrome, obsesii, photo, photography, poezie, pulse, radio, romania, story, then and now, this is the noise that keeps me awake, thru the lens, urban

“Europa Liberă e în fiecare seară după ora cinci “

C O P Y R I G H T © A L I C E D R O G O R E A N U 2011

titlu: ştefan caraman