nu dorm
nu
mă întind la soare
aproape că uitasem cum e
senzaţia asta
mişcând sub piele
mai citeşte-mi
e nostim
împing fumul spre tine cu degete moi
îl sparg
în aerul fierbinte
cuvinte adulmecate încet
aproape
erotic
ajung
să construiască unelte potrivite
vârşe dălţi şi
o întreagă instalaţie
de capturat frica
eşti ca o patimă încuiată
o pauză
albă
aş putea să-ţi fac portretul
direct pe tine
atât pentru astăzi
în fond
de fiecare dată zornăi un zâmbet
când închizi cartea
şi
mă întreb
de ce e nevoie de atâtea lanţuri
am să
mai vin şi mâine
neverending 