fang

am în stomac o zi de luni
nervos
şi în cap un curent
subacvatic
care tace şi sapă
mă las în genunchi. mi-aş băga mâna pe gât să-i simt
bolnav
violenţa. am senzaţia
că sute de mii de oameni fac asta odată cu mine. dincolo
marea se subţiază spre cer într-o dungă pustie
o venă care atârnă
simplu

o ţin între degete îi iau pulsul
de mort – din obligaţie. a dvs, ca întotdeauna. alb.
nici măcar nu trebuie să mă forţez
să-mi fie silă milă sau să doară
ca atunci când nu văd nimic şi mă dau jos
din pat

în creierii nopţii şi noaptea
rămâne în capu’ oaselor
lipindu-şi piciorul de tine. între perne miros
& căldură. îmi ţine locul. deşi
când ies
aş putea să o iau cu mine – drept cămaşă.
să pun de cafea. sau ceai. ştii tu
chestiile care se fac mereu ca să
pui o distanţă între tine şi
între

ritualul pentru atunci când
nu poţi să vorbeşti să loveşti
să pleci sau orice altceva
mă uit pe geam şi dumnezeu ştie
la ce mă gândesc. la nimic – îţi spun eu
e noiembrie

şi frigul ăsta de-aici e fără angajament şi
fără asperităţi şi fără
convingere ca o
legătură care ţine o vreme doi oameni (500 lei/lună + cheltuieli. pat dublu.
şifonier. masă cu 2 scaune. cablu tv şi opţional internet.
acces la toate utilităţile – baie bucătărie maşină
de spălat automată frigider. perioadă lungă)

de undeva din spate
aud cum respiri
ca o gură uriaşă într-o pungă de plastic
mult mai uriaşă

buldozerele s-au oprit
alunec pe dig – nu e nimeni
rădăcinile alea
stau să cadă răscrăcindu-se
peste ape
ca o grămadă de târfe
am vrut foarte mult să-ţi vorbesc ieri
şi n-am putut. am vrut să
ating punga aia

dacă o fac
nu mori tu mor
eu