Posted in agonia - glory box, alice drogoreanu, anunţ, aşa cum a fost, carte, chemo, I am what I am, krasavita, poem, poezie

Love Alice, your #1 fan

il stii p’ala bunu, ala din filme
capturat de aia raii, spanzurat de grinda in subsol
care-l bat de-i suna apa’n cap?
la fiecare pumn jbaaang mai sare o sarja de sange & saliva
plescaie artistic si sonor
la un moment dat i-atarna capu’ vag intre umeri unde
nu misca nimic. doar
te uiti cum se duc la vale
calarindu-se
sange muci sudoare si pisat. si se usuca pe traseu

stau cu capu’n cada. e calda. dupa niste ore
incepe sa palpaie ceva. ma uit
la petele din jur. si-ar trebui sa ma misc. sa-ti spun
ei bine prietene ala-s io.
eu sunt ala bunu’
cand ii mai dau aia una peste mecla zi ma
desi nu se mai merita. nu se intampla nimic. numai corpul
se mai balagane din inertie o vreme
n-or sa scoata nimic de la mine

aia care vor sa te salveze au zis da-l in pula mea
si-au trantit usa. a-nceput weekendul.

Posted in cinema, circle, clocks, coffee and more, existenz, human, I am what I am, krasavita, life, memories, moment, poem, poetry, poezie

ce se intampla exact acum in alte colturi ale lumii

primul lucru pe care il faci
e sa te uiti la vitrina cu paine. minute in sir
sa calci strazi noi cu o chifla in mana
ca oricare alt cetatean normal
in drum spre ceva. dar tu nu mergi nicaieri.

si nici nu te grabesti nicaieri. doar ai grija
ca noaptea cade devreme. si te-aduce inapoi
langa autogara aia.
trecand tigarea de la mine la tine. cu mana inghetata
eu nu spun ce gandesc. tu nu spui ce simti.
o sa vina autocarul in cateva minute
si ceea ce avem e fascinatia pontonului
eu dincolo. tu aici. pana maine cand se lasa intunericul
peste zilele mici. aburite
ca geamurile care ne tin departe
de ceea se intampla exact acum in alte colturi ale lumii

Posted in alice drogoreanu, any colors you like, arhivăreala, aşa cum a fost, brain, clocks, faith, human, I am what I am, jurnal, last post, life, literatura, memories, moment, poem, poetry, poezie, project, pulse, story, the sign, then and now, viitor luminos, windows, wordpress, workbook, writings

anmeldung

am primit un draft de divorț
și am tastat automat asta.

așa. am luat două perne mari
mi le-am pus la spate
și m-am uitat la el (de jpg zic). nu știu
ce-am citit .
scrisul de mână însă
mi s-a părut
al naibii de cunoscut(căciulițele cerculeț)

așteptam să scrii
și ai scris

câteodată am vorbit peste tine câteodată
am tăcut peste tine câteodată am stat
să îmi vină rândul.
cum am stat și dimineață
un grumpy romanian orc
pe scaun în față la frau jessen

pronunț clar cifrele să
verific mental dacă așa e(nu-mi transpiraseră mâinile)
cum declar. din când în când îndrepta
monitorul spre mine să pun
personal i între m și hai. să
confirm
data de twenty-april-nineteen-hundred-ninety-one
dacă a înțeles corect. f corect.

pentru că
începe sa devină o dată. zilele
încep sa devină date:
prima zi de când am aflat/ultima zi de acasă/ again
prima zi fără tine/ a treia
primele 3săptămâni/3 luni/amr 3săptămâni
până mă întorc
4 zile până expiră laptele pe care-l țin aproape
pentru că mie
termenii de mediator/invederez/reclamant/amiabil
îmi lasă
un gust teribil în gură.

și-am scris pe-o hârtie
pâine. caiet. despărțire
(aici intri
pui banuțu’ ain ioro la casă moin moin danke
danke.
și ieși. ai blocknotesu’ subraț pentru că
de la o vreme problemele au nevoie de
mai mult spațiu)

tot gugălind după info am văzut că azi
e întai aprilie. și mă gândeam
1 aprilie ar trebui să fie doar
1 aprilie.

Posted in agfa, alice drogoreanu, angst, any colors you like, arhivăreala, aşa cum a fost, carte, cinematic, city, faith, golden air, human been, I am what I am, jurnal, life, light, literatura, moment, motorină, poem, poetry, pulse, secrets, story

i need another story

acesta este fără dubii
un măr
dar asta nu este o livadă

e singur. stă
singur ca ceva-ul ăla care dă să-mi iasă din piept.
poate că nu e decât paznicul şopronului.
garajului cojmeliei
nu ştiu ce e. de aici nu se vede prea bine.
înăuntru e o stivă de lemne. şi alături o bancă.
veche. sau verde.
şi toate merele sunt pe jos.

(aici
toate lemnele dobândesc mucegaiul ăsta.
licheni şi miros
de abandon gen ah schön uite uite
ce băncuţă pitită sub copac.
de multe ori am crezut că
le confecţionează special aşa. şi sunt livrate
în supermarket direct afectate şi umede.
pt senzaţia de autentic. dracu ştie
ăştia
sunt în stare de orice)

o vreme am crezut că sunt frunze
şi cum naiba se face
că fumez ca de obicei.doar că alte ţigări
mult mai tâmpite. şi la alt geam. şi maşina
roteşte rufele încet
futu-i kurzu kurzului
pentru că perna cu pişat de câine
o să pută până miercurea viitoare

dar
o să fiu aici şi data viitoare şi
o să-mi spun pe la doişpe-unu
când fac pauză că
azi după ce termin
o să mă duc lângă măr
şi dacă nu ninge
o să fie şi merele.

Posted in alice drogoreanu, any colors you like, august, aşa cum a fost, brain, cinematic, krasavita, memories, money for nothing, poem, poetry, poezie, pulse, radio, romania, story, summer, this is the noise that keeps me awake

caulfield my friend

prin vară
zilele au curs lent
ca sudoarea pe salopetă. când ai o ţigare în mână
şi nu te grăbeşti s-o aprinzi. nu acum. mai încolo.
simţi tutunul
şi apa sfârâind pe scândura încinsă. rupi
bucăţele mici de pâine. hrăneşti câinele. şi nimic
nu urmează după asta ( amândoi stăm pe scândura încinsă
şi mai ţine aşa o vreme până ce soarele
trece de canal)

Posted in agonia - glory box, alice, angst, any colors you like, aşa cum a fost, brain, city, faith, human been, jurnal, krasavita, life, memories, moment, money for nothing, motorină, obsesii, ploieşti, poem, poetry, poezie, romania, story, then and now, think about, this is the noise that keeps me awake, thru the lens, winter

iarna e bine să fii karenina

pe văleni e plin de lături. de seminţe şi de căcaţi. şi
rezemate de canaturi sicrie multe luminează prosper.
ca un costum de firmă. cred
că oricine s-ar simţi ţais în satin auriu. chiar dacă e contrafăcut.
pe la jumătatea drumului parcă te văd. cum mergi tu vioi spre leului
ca şi cum de la adresa aia încolo nu mai faci foamea. nu mai ai
restanţe la bancă. dintr-o dată poţi să
dai cu lavabil. să posezi carnet de conducere. să ai lcd
vogue şi portocale. copil.
şi mă suni să spui asta ca şi cum mi se schimbă şi mie
viaţa [nu mai ştiu nimic de tine şi
viitorul s-a dus pe pulă]

mamaie stătea în capătul străzii văleni.
la pistol. suna frumos. mă trimitea vizavi după eugenii
vizavi ăsta mi-a părut f mulţi ani ceva semirotund şi plat.
ca alimentara. cu doamne bătrâne în halate gri şi
ecuson brodat. n-am
trecut niciodată de mai mult de 10 case.
mi se părea că mă depărtez prea tare de mamaie şi de
pistolu ăla. că nu mai pot să vin înapoi. cu eugeniile în mână
mă uitam în susul străzii şi nu vedeam niciodată
cum se sfârşeste. acum stau în capătul ei
şi nu mai văd căsoaia de pe colţ.

după bcr miroase a sânge. a sânge stătut. îmi simt
sângele în urechi şi foamea înfăşurată pe mână.
ca aparatul. credincios şi rece. de data asta n-o să fac poze
merg pe stradă şi ştiu că asta
va fi poezie.

[mamaie a murit ţărancă. s-a măritat de la 16 ani la oraş da’ ea
tot mai ţinea în bucătărie o găleată cu capac de lemn. plină cu apă.
şi lingurile – într-o cană de lut. acum fac la fel. cu
o sumă de găleţi d-alea şi-a îmbăiat omul când
s-a trezit cu el în bătătură după război. dar asta e altă poveste ]
prin ‘80 au început demolările ca să tragă linii de tramvai. n-au ras decât
primul flanc de case. aşa
din dosul caselor verzi a răsărit ţigănia. o gingie vânătă
uriaşă de cocioabe. molfăiau la pietriş. din care
se rostogoleau aburi şi căcaţi chiar şi vara. acum au termopane
şi maşini de spălat în curte. ies aburi şi vara
şi se rostogolesc odată cu persanele pe asfalt. pe bordură
mamaile lor
monitorizează problema
cu punga de seminţe şi jobenu’ de la kfc
alături.

dar am făcut nişte poze grozave într-o noapte cu ninsoare
pentru că iarna e fată bună şi acoperă şi
maşinile de spălat şi pietrişul şi cartoanele
cu haine curate

după asta
a plouat mult. totul e curat acum
strălucesc în lumina de dimineaţă
ca adevărul.
oraşul n-a devenit mai frumos nici
lucrurile mai simple.
god moving over the face of the waters îmi spun şi
odată cu mine
pe stradă treceau
o pisică roşcată [ frumoasă ]
şi-o hăinuţă care ţine strâns un căluţ roz.
icr-gate style

[căsoaia mamaii s-a dus
ţigănimea a rămas şi asta chiar mă oftică]

Posted in afternoon, agonia - glory box, alice, any colors you like, arhivăreala, aşa cum au fost, brain, carti, clocks, faith, human been, I am what I am, jurnal, krasavita, life, literatura, memories, moment, money for nothing, poem, poetry, poezie, pulse, romania, story, then and now, this is the noise that keeps me awake

nikogda ft vorona remix( înăuntru mirosea tare a hârtie strivită. lipsită de soare)

am pachetul pe hol. o lună şi ceva a proptit uşa.

am prăjit şuncă
şi am spart ouăle. şi-am închis uşa să nu se ducă mirosul. nu ştiu
în ce punct n-am mai auzit cum hârşcâie furculiţa. doar ploaia.
cum lucra în pervaz. tunetele. câinele râcâind pragul. plus
un piuit ciudat am crezut că e de la muzică. de la muzică era.

am luat foarfeca şi am tăiat sfoara sus. apoi hârtia pe muchie
imediat sub scrisul mic la expeditor. alte glasuri[…alte încăperi]
era a treia parcă. am scos-o dintre celelalte. o să le scot pe toate
una câte una. fără vreo ordine. o vreme am crezut că e ceva
cu asta. că ai pus bani înăuntru sau ai scris oarece.
nu ştiu. vreo chestie (nu râde n-am scuturat cartea să văd dacă pică ceva).

de unde băi capote două drumuri unul spre miazănoapte unul
spre miazăzi?
la dracu sunt om de oraş drumul de la uzină spre centru trecea
prin poarta noastră. de la uzină ajungeai la gară de acolo la bucureşti.
din centru o ţii drept
ajungi la munte.

am făcut o grămadă de teme iarna pe hol. nu vedeam decât
calcanul casei din faţă. un alb viermănos cu un geam
de unde nici acum nu ştiu dacă spiona cineva. era foarte sus.
sus era şi apartamentul unde luam meditaţii(o lună. la trigo) moşul
zicea să las jaluzelele aşa cum le-am găsit. trase. să nu ne vadă
vecinii. mă stresa vocea lui. poate că nu era el de vină doar
încăperea îngustă. din care n-am dedus decât radioul galben şi
tot galbenă pâcla în care locuiau nişte mobile. şi blocul de vizavi cu
alte geamuri cu jaluzele treisferturi trase. cu întuneric
înăuntru(atunci mă gândeam la topoare silenţioase şi cămătari. russian style)

iau aparatul şi ies pe balcon. jos între castani
e o bancă. o bancă verde pe care pot sta 4 persoane fără
să se înghesuie. nu-mi amintesc de când e aici. în faţă
sunt patru etaje. patru etaje la dreapta lor şi patru la stânga.
bej murdar. pe la sfârşitul lui august e chiar frumos. frunze mari
peste tot. galbene. cât un cap de copil. şi ciori. ele au loc. văd
cum ies din careul de patru şi patrulează deasupra. mereu vreau
să mă urc pe bloc să fiu eu deasupra lor sau măcar
cât mai aproape. oricât zoom aş avea.
câteodată la bancă vine tipa cu balerini. nu stă mult. fumează
nervos. cu tiră(cred că e la liceu). câteodată vorbeşte la telefon.
i-am făcut multe poze pentru că bâţâie mişto din picior. iau cheile
şi ies. acum sunt eu la bancă. stau şi mă uit la mine-n casă. pe balcon
nu e niciun aparat de fotografiat.

aş fuma o ţigare de mor. mi-e frică de ziua
în care n-o să găsesc nicăieri vreo ţigare ca de ziua
în care n-am să mai am cu cine sta de vorbă. ştiam
că o să întrebi dacă am citit alte glasuri.
da am citit-o. prima oară rezemată de calcan
cu faţa spre drum. şi nici acum nu ştiu dacă era
spre miazănoapte sau miazăzi.
în jur e pământ gras. negru bun. ţi-ar plăcea capote.