iarna e bine să fii karenina

pe văleni e plin de lături. de seminţe şi de căcaţi. şi
rezemate de canaturi sicrie multe luminează prosper.
ca un costum de firmă. cred
că oricine s-ar simţi ţais în satin auriu. chiar dacă e contrafăcut.
pe la jumătatea drumului parcă te văd. cum mergi tu vioi spre leului
ca şi cum de la adresa aia încolo nu mai faci foamea. nu mai ai
restanţe la bancă. dintr-o dată poţi să
dai cu lavabil. să posezi carnet de conducere. să ai lcd
vogue şi portocale. copil.
şi mă suni să spui asta ca şi cum mi se schimbă şi mie
viaţa [nu mai ştiu nimic de tine şi
viitorul s-a dus pe pulă]

mamaie stătea în capătul străzii văleni.
la pistol. suna frumos. mă trimitea vizavi după eugenii
vizavi ăsta mi-a părut f mulţi ani ceva semirotund şi plat.
ca alimentara. cu doamne bătrâne în halate gri şi
ecuson brodat. n-am
trecut niciodată de mai mult de 10 case.
mi se părea că mă depărtez prea tare de mamaie şi de
pistolu ăla. că nu mai pot să vin înapoi. cu eugeniile în mână
mă uitam în susul străzii şi nu vedeam niciodată
cum se sfârşeste. acum stau în capătul ei
şi nu mai văd căsoaia de pe colţ.

după bcr miroase a sânge. a sânge stătut. îmi simt
sângele în urechi şi foamea înfăşurată pe mână.
ca aparatul. credincios şi rece. de data asta n-o să fac poze
merg pe stradă şi ştiu că asta
va fi poezie.

[mamaie a murit ţărancă. s-a măritat de la 16 ani la oraş da’ ea
tot mai ţinea în bucătărie o găleată cu capac de lemn. plină cu apă.
şi lingurile – într-o cană de lut. acum fac la fel. cu
o sumă de găleţi d-alea şi-a îmbăiat omul când
s-a trezit cu el în bătătură după război. dar asta e altă poveste ]
prin ‘80 au început demolările ca să tragă linii de tramvai. n-au ras decât
primul flanc de case. aşa
din dosul caselor verzi a răsărit ţigănia. o gingie vânătă
uriaşă de cocioabe. molfăiau la pietriş. din care
se rostogoleau aburi şi căcaţi chiar şi vara. acum au termopane
şi maşini de spălat în curte. ies aburi şi vara
şi se rostogolesc odată cu persanele pe asfalt. pe bordură
mamaile lor
monitorizează problema
cu punga de seminţe şi jobenu’ de la kfc
alături.

dar am făcut nişte poze grozave într-o noapte cu ninsoare
pentru că iarna e fată bună şi acoperă şi
maşinile de spălat şi pietrişul şi cartoanele
cu haine curate

după asta
a plouat mult. totul e curat acum
strălucesc în lumina de dimineaţă
ca adevărul.
oraşul n-a devenit mai frumos nici
lucrurile mai simple.
god moving over the face of the waters îmi spun şi
odată cu mine
pe stradă treceau
o pisică roşcată [ frumoasă ]
şi-o hăinuţă care ţine strâns un căluţ roz.
icr-gate style

[căsoaia mamaii s-a dus
ţigănimea a rămas şi asta chiar mă oftică]